SCENA XVI

GRAUR, SANDU, SMĂRĂNDIȚA, TINCUȚA, FLORICA, DAMELE

DAMELE (alergînd): Ce veste? ce veste?

SANDU (în mijlocul lor): Mi-a mărturisit Graur că l-ați îndrăgit cu toatele.

DAMELE: Noi?… Ha, ha, ha.

SANDU: Dar, voi!… și că sînteți în stare să vă scoateți ochii pentru dînsul… Fiind însă că nu se poate să vă măritați toate cu el, am hotărît ca el s-aleagă dintre voi pă care i-a plăcea și s-o ia.

SMĂRĂNDIȚA (încet): Glumești, moșule?

SANDU (încet): Ba nici gîndesc… Ați vroit să vă țărăniți; ați mîncat la masă cu țăranii; v-ați jucat d-a baba-oarba cu țăranii… Nu vă rămîne decît să vă măritați cu țărani. Ș-așa-și am poruncit să vie preotul din sat ca să iacă chiar acum nunta.

TINCUȚA (spărietă): Auzi, Smărăndițo?

SMĂRĂNDIȚA: Aud, însă nu-mi vine-a crede… DAMELE (între ele, deoparte): Eu nu vreau să mă mărit cu Graur.

SMĂRĂNDIȚA: Nici eu.

GRAUR (în parte): Ian vezi-le cum se sfădesc de la mine!

SANDU: Hai, Graure, alege din copile pă care ți-a veni la socoteală, și să-ți fie dă noroc. Eu îi dau zestre o păreche de juncani ș-o vacă.

GRAUR (în parte): Pe care s-aleg oare?… Toate-mi sînt pe plac!… ș-apoi de-oi alege pe una, s-or măhni celelalte, mititelele!

SANDU: Ei!… te hotărăști azi?… Spune, pă care fată. vreai? Iaca și satul vine ca să fie față la cununia ta.

(Țăranii intră în scenă.)

DAMELE (între ele, foarte îngrijite): Se trece cu gluma, moș Sandu. Mie-mi vine-a plînge. Asta nu-i de suferit.

SANDU (în parte): Ian vezi-le cît sînt de spăriate!… Lasă, lasă! le-oi învăța eu să-și uite ighemoniconu boieresc. (Tare.) Dă, Graure, fii cu inimă, că fetele-s dă soi.

GRAUR: Cred și eu, dar aș vra s-aleg și nu știu, că-s toate una mai dihai decît alta… Ian să le privesc și să le cercetez mai de-aproape. (Se apropie de dame și le privește cu de-a măruntul.)

DAMELE (trăgîndu-se îndărăt): Să ne cerceteze!

GRAUR: Nu vă temeți, fa, că doar n-am să vă mănînc.

SANDU: Ei!… ți-ai pus ochiul pă vrouna?

GRAUR (oftînd): Cu greu, cucoane… Dar știi ce?… eu oi zice o cimilitură, și care din ele a gîci-o mai întîi, aceea să fie a me. Te primești?

SANDU: Întreabă-le pă ele dacă primesc.

GRAUR: Vă primiți, fa?

SMĂRĂNDIȚA (încet cătră dame): Am scăpat! (Lui Graur.) Primim.

SANDU (cu mirare, în parte): Kirie eleisonl… ele primesc!

GRAUR: Ei! dar ascultați și gîciți:

„Două steluțe cu raze line

Lăsat-a cerul plin de lumine

Și pe-a ta frunte ele-au căzut…

Gici, drăguliță, că le sărut.”

(Vorbind.)

Gîcit-ați ce-s steluțele cele două?

DAMELE: Ba nu.

FLORICA

„Eu ți-oi răspunde precum tu vrei:

Două steluțe sînt ochii mei.”

DAMELE (cu bucurie): Bravo, Florico!… A gîcit Florica!… Ea sâ se mărite cu Graur.

GRAUR: Mai stați, mai stați; nu vă grăbiți, că mai am o cimilitură.

„O vezi închisă rumenă floare;

Cum se deschide vezi lăcrimioare.

În a ta față ea s-a născut…

Gîci, drăguliță, că o sărut.”

(Vorbind.)

Gîcit-ați ce-i floarea cea rumănă?

DAMELE: Ba nu, ba nu.

FLORICA

„Cimilitura nu-ți este grea:

Rumena floare e gura mea!”

GRAUR: Tocmai!… Tu ai gîcit, Florico, tu a me să fii de-acu. damele (între ele, cu bucurie): A! ne-a scăpat Florica.

SMĂRĂNDIȚA: Dă vreme ce Florica are să aibă parte dă tine, Graure, noi cu toatele îi facem o zestre dă 200 dă galbeni.

GRAUR (sărind în sns): Ura!… să trăiți!… ura!

FLORICA: Coconiță, dă-mi voie să primesc numai pă jumătate din zestre, iar ceealaltă jumătate s-o dați în folosu săracilor,

GRAUR (nebun): Ura!… să trăiască Florica!

SANDU: Aferim, copila mea!… Fapta asta ți-a fi dă noroc; căci cine dă -la săraci e bun la Dumnezeu! (Cătră săteni.) Măi!…. ziceți lăutarilor să sune o horă, ca să jucăm cu toții la nunta Floricăi.

TOȚI: Hora, hora!

GRAUR: La gioc, voinicește, că eu voi cînta o horă de la Moldova.

(Toți se prind în horă. Graur cîntă)

I

Hai în horă de-i juca,

Lelițo, lelițo, fa!

Că eu sufletul ți-oi da,

Lelițo, lelițo, fa!

Tu ești mîndră la privit,

Lelițo, lelițo, fa!

Eu, voinic, bun de iubit,

Lelițo, lelițo, fa!

II

Lelițo de la munteni,

Lelițo, lelițo, fa!

Treci cole, la moldoveni,

Lelițo, lelițo, fa!

Să ne prindem soțiori,

Lelițo, lelițo, fa!

Și să fim ca doi bujori,

Lelițo, lelițo, fa!

Peară dracul dintre noi,

Lelițo, lelițo, fa!

Să fim una amîndoi,

Lelițo, lelițo, fa!

Tot un trup ș-un suflețel,

Lelițo, lelițo, fa!

Uniți ca Cinel-Cinel,

Lelițo, lelițo, fa!

(Cortina cade)