SCENA XV

GRAUR, SANDU

SANDU (pe pragu ușei, în parte): Asta-i d-a treia oară că mă schimb astăzi. (Se coboară în scenă.)

GRAUR (îndreptîndu-se spre Sandu): Baba, baba-oarba… (Puind mîna pe Sandu.) Na că te-am prins! De-acum ești a me ș-am să te sărut. (Sărută pe Sandu cu foc.)

SANDU (luptîndu-se): Măi; șezi binișor.

GRAUR: Ba te sărut. (Iar îl sărută.)

SANDU: Măi, hoțule! ai nebunit? (Smuncește batista de pe ochii lui Graur.)

GRAUR (spăriet, în parte);. Vai de mine!… iar surdu?

SANDU (în parte): Ce-mi văzură ochii?… iar surdu! (Tare.) Măi, tălharule, nu ți-am poruncit o dată să lipsești d-acilea?

GRAUR: Ba mi-ai poroncit, cucoane; d-apoi vezi… așa-i păcatu cînd se leagă de român.

SANDU: Ce zici?

GRAUR (în parte): Tot n-o auzit! (Tare.) Păcatu!

SANDU: Ce păcat, măi?

GRAUR: Să vezi d-ta… Cînd plecasem ca să mă întorc acasă, îmi scoate dracu în cale un cîrd de fete.

SADNU: Ei! ș-apoi?

GRAUR: Apoi… dă! Fetele-s cu ochi de șerpe! Ele m-o fermecat și m-o oprit ca să ne giucăm împreună de-a baba-oarba.

SANDU: De-a baba?…

GRAUR (în urechea lui Sandu): Oarba!

SANDU: Carnacsî! (În parte.) Tot nebunii d-a Smărăndiței și d-a prietenelor ei!… Las’ că le-oi juca-o eu bună, dacă-i așa.

GRAUR (în parte, cu grijă): Oare ce mormăiește?

SANDU: Spune-mi, măi, cum te-a îndemnatără fetele la joacă?

GRAUR: Iaca cum. Se vede că le-am picat tronc la inimă și, pentru ca să nu-și scoată ochii de la mine, s-o prins între ele așa: care mi-a cădea la mînă, în gioc, pe-aceea s-o ieu de nevastă.

SANDU: Așa?

GRAUR: Așa.

SANDU: Și tu vrei să te-nsori?

GRAUR (rușinos): Cum nu, cucoane?… Așa copile curățele și mîndrulițe unde se mai găsesc!

SANDU: Dar care din ele îți place ție mai mult?

GRAUR: Apoi, dă!… Știu eu, cucoane?… Toate-mi sînt pe plac.

SANDU (rîzînd): Auzi, hoțu!….Ei, bine; eu îți dau voie s-alegi pă care-i vrea tu.

GRAUR: Oare?— Nu mă iei în rîs, cucoane?

SANDU: Nu, nicidăcum. Tu seameni a fi fecior dă oameni.

GRAUR: Dar, cucoane. Tată-meu îi vieri, și eu sînt ficior boieresc.

SANDU: Ce le trebuie mai mult fetelor? (În parte.) Am să le dau o spaimă sănătoasă nebunelor alea.

GRAUR (în parte): Cînd să mă-nsor c-o duducă, să mă fac și eu duducel… Valeu, mămulica me!… Ce-aș mai rîde!

SANDU: Ei! te-ai hotărît?

GRAUR: Hai, hai.

SANDU: Prea bine. (Strigă.) Neculae!

(Intră un lacheu.)

GRAUR: Neculai!

SANDU: Du-te dă cheamă preotul din sat și adună toți sătenii acilea-n grădină. (Lacheul iesă.)

GRAUR (în parte): Se vede că nu-i glumă… Vra surdu să mă boierească cu tot dinadinsu. (Damele se ivesc în fund, primblîndu-se pintre copaci.)

SANDU: Da oare unde-s fetele? (Zărindu-le.) A! iată-le. (Mergînd spre ele.) Ian veniți încoa, fetelor, că am să vă spun o veste mare.