SCENA X

TIȚA (singură): Nu-mi vine să cred cîte-am auzit… ce femeie nerușinată! și tocmai ea să fie nevasta cuconului Ghiftui!… Cum de-o putut să se orbească așa de tare d-lui care-i om în toată firea?… nu putea să aleagă mai bine?… să găsască o copilă cu purtări bune… care l-ar fi iubit păn’ la moarte… ca mine… (Plînge.)

(Arie din „Baba-Hîrca”: „Of, of, of, și auleu!”)

Din a mea copilărie

Eu pe dînsul l-am iubit.

Orice dulce veselie

De la dînsul mi-a venit.

Dar vai mie! -n rătăcire

Dragul meu azi a căzut;

Ș-orice dor de fericire

Pentru mine e perdut!

Doamne l-ascultă al meu dor!

Sau dă-mi voie ca să mori

Ah, de-acum s-au sfîrșit toate;

Lumea-ntreagă-i un mormînt.

Și de-acum nimic nu poate

Să mă-ncinte pe pămînt;

Căci în oarbă rătăcire

Dragul meu, vai! a căzut;

Ș-orice dor de fericire

Pentru mine e perdut!

Doamne l-ascultă al meu dor

Sau dă-mi voie ca să mor!