SCENA XI

TIȚA, EGOR, ACROSTIHESCU (spăriet, vine din fund alungat de Egor)

ACROSTIHESCU: Nu pune mîna pe mine că te ie dracu.

EGOR: De-acum nu scapi de mine păn’ ce nu mi-i plăti… (Vre să-l apuce de guler.)

ACROSTIHESCU: Nu te obrăznici, măi zahar marojna, că te topesc .

EGOR: A cito?… (Furios.) Ah! ti coțcar… te port două luni de zile cu droșca, ș-apoi, cînd îi la plată, speli putina?… (Îl ie de guler.) Davai parale.

TIȚA (căutînd să-i dispărțască): Da ce este, pan Egor?

EGOR: Ce este?… nu băga de samă; am prins un muștereu… (Îl zgîlție.) Davai parale…

ACROSTIHESCU: Parale… parale… n-am acu.

EGOR: Nima?… No, hai cu mine amanet la Tîrgu Frumos.

ACROSTIHESCU (în parte): Cum dracu să scăp? (Tare.) Ia ascultă, Egoraș…

EGOR: A niet Egoraș… ia Egor!…

ACROSTIHESCU: Egoraș dragă… fii om de treabă că ți-oi face o odă.

EGOR: Cito?

ACROSTIHESCU: O odă ca să treci la posteritate…

EGOR: A cito ti tam post?… No, eu postit destul un an de zile… davai parale că-ți ieu surtucu…

(Vrea să-l dizbrace.)

ACROSTIHESCU (furios): Ce face?… să nu cumva… că te sfărîm în bucăți, de nu te-a putea drege nici un carîtaș… (Îl împinge, departe de el.)

EGOR (răpezindu-se): Tu?… Așteaptă…

ACROSTIHESCU (fugînd pe ușa cea ascunsă): Ba nici gîndesc…

EGOR (alungîndu-l): A… hti… padleț!… (Iesă.)

TIȚA (alergînd după ei): Pan Egor… Pan Egor… stăi… (Iesă.)