SCENA XIII

FERCHEZANCA, GHIFTUI

FERCHEZANCA (apropiindu-se de Ghiftui): Cucoane Dumitrachi…

(Ghiftui horăiește.)

Ian auzi-l cum horăiește!… parcă-i un ogeac aprins… Domnule Ghiftui… pace!… Îi dus pe ceea lume… Ian să-l șuier. (Șuieră. Ghiftui tace.) O stat moara… acu-i vremea. (Tare.) Domnule Ghiftui…

GHIFTUI (răsărind): Ha… ce-i?… cine mă cheamă?… A!… d-ta ești, cucoană?…

FERCHEZANCA: Da frumos horăiești cînd vrei… ai putea întrece toți bondarii din țară la un loc.

GHIFTUI: Se poate… E! ce păcat că m-ai trezit!

FERCHEZANCA: Păcat?…

GHIFTUI: Dar… mi-ai spăriet un vis cît se poate de plăcut … Pune-ți în gînd că visam că erai lîngă mine… (Ferchezanca zîmbește și coboară ochii) și că-mi ziceai, c-un glas de înger, că nu mă poți suferi… știi?… parcă mă ungeai cu miere la inimă.

FERCHEZANCA (cochetînd): Adeseori visurile-s minciunoase.

GHIFTUI (trist): Păcatu mare…

FERCHEZANCA: Ha, ha, ha, că șăgalnic mai ești… Cele 12 minute o trecut…

GHIFTUI: Care 12 minute?… A! mă iartă… mi-aduc aminte… dar… dar… pentru propunerea ce ți-am făcut?…

FERCHEZANCA: Tocmai… amgîndit… am chibzuit… și m-am hotărît…

GHIFTUI: A nu primi?

FERCHEZANCA: Ba dimprotivă… primesc.

GHIFTUI (puindu-se pe canape)’. Ba zău?

FERCHEZANCA: Găsești că-i lucru de mirare?

GHIFTUI (scoțind țigarete din buzunar): Ba nicidecum… (Cu mare sînge rece.) Cînd îi vra să ne cununăm… Îs ga… a… ta. (Cască.)

FERCHEZANCA: Frumos!… boieriu-ncepe-a căsca, păn-a nu să însura!…

GHIFTUI: Nu băga de samă… (Dîndu-i o țigaretă.) Poftești?

FERCHEZANCA (supărată, se depărtează de canape): Foarte-ți mulțămesc… nu metahirisesc pe nemîncate.

GHIFTUI: a! (Cască.)

FERCHEZANCA (in parte): Iar cască!… curioasă lighioaie!… de n-ar fi om, aș crede că-i somn…