SCENA XIV
GHIFTUI (pe canape), FERCHEZANCA (în dreapta), EGOR
EGOR (intrînd iute prin fund): L-am scăpat! mi-o perit din ochi!… (Văzînd pe Ferchezanca.) A! boji moi!… Ce văd?… Panchiț!
FERCHEZANCA (în parte, cu spaimă): Egor!…
EGOR: Panchiț!… În sfîrșit te-am găsit și pe d-ta!… azi în ziua lui sfeti Mina.
GHIFTUI (în parte, cu sînge rece): Se vede că mireasa mea are cunoștinți prin lipovenime.
EGOR (cu durere): A! Panchiț! Panchiț! cum ți-ai făcut rîs de bietu Egor!. ..A! tam niet frumos… niet hristian.
FERCHEZANCA (în parte): Vai de mine! c-a să mă comprometeze dinaintea boieriului… (Tare.) Eu?… nu te-nțeleg … nu știu ce vrei să spui… nu te cunosc…
EGOR (furios): Nu mă cunoști?… A! ai uitat pe Egor birjariu care te-o purtat cu droșca trii luni de zile pe datorie… ai uitat că te-am scăpat de la nevoie?… că m-am calicit pentru ca să te scap de execuție?… Nu mă cunoști?… dar cînd ți-am adus cei o sută de galbini, cum de mă numeai Egoraș?… cum de-mi săreai în gît?… cum de mă sărutai?… Mă cunoșteai atunci?…
FERCHEZANCA (în parte): Am pățit-o!… (Tare.) Eu ți-am sărit în gît?… eu te-am sărutat pe tine?… Ce obrăznicie!… un droșcar să mă batgiocorească de la ochi!… (Cătră Ghiftui.) Și d-ta suferi una ca asta în casa d-tale?… ah… ah!
(Se face că leșină.)
GHIFTUI (cu sînge rece): Ba că bine zici… Lasă, cucoană… nu mai leșina că-l dau eu afară pe bețivul ista.
EGOR (mînios): Cito?
GHIFTUI: Ha, ha, vorbești lipovenește?… dacă-i așa… (Arătînd ușa.) Na leva… pașol… scări…
EGOR: Ia?…
GHIFTUI: Ia!… vorbești și nemțește?… also fort, fort… gleich.
EGOR: Nu vreu… să-mi plătească dintîi 100 de galbini.
GHIFTUI (cam mînios): Pașol îți zic. (În parte.) Mi se pare că-ncep a mă mînie… (Își pipăie pulsul.) Dar… bate mai iute… slavă Domnului! (Cătră Egor.) Încă n-ai ieșit?
EGOR (puindu-se pe un scaun, în fund): Niet.
GHIFTUI: Niet?… Ei apoi vrei să te-arunc pe fereastă?
EGOR: Tu? ha, ha, ha. Vin, dacă vrei să te hîrbuiesc ca pe-o droșcă veche.
GHIFTUI (în parte): Auzi!… acu m-am mîniet de tot.
EGOR (suflecîndu-și mînicile): No; paidi suda…
GHIFTUI (scoțîndu-și surtucul): Așteaptă, Marojna… că te-oi topi eu acuș.
FERCHEZANCA (în parte): Vai de mine! c-or să se bată!… Iaca pozna.
(Aria călușeilor din „Nunta țărănească”)
EGOR și GHIFTUI (împreună)
Vai de tine.
Vai de tine!
Cată de te ține bine;
Cu mînie și cu ură
Am să-ți sfărm dinții din gură.
FERCHEZANCA
(alergînd între amîndoi)
Stați pe loc … nu luptați… șede rău …
GHIFTUI și EGOR
(împreună)
Nu vreul
FERCHEZANCA
(cătră Ghiflui)
Ah, te rog … fii blajin, domnul meu …
GHIFTUI
Nu vreu!
(Împreună.)
EGOR și GHIFTUI
Vai de tine,
Vai de tine!
etc. etc.
FERCHEZANCA
(în parte)
Vai de mine, vai de mine!
Se bat, iată, ca mai bine…
Vai de mine! mă tem foarte
Să nu facă vreo moarte.
(Ghiftui și Egor se luptă cercînd a se trînti la pămînt. Ghiftui îl împinge pe Egor spre balcon.)
GHIFTUI: Ha, ha… Măi, turtă dulce… bătaie vrei?… așteaptă.
EGOR: Ah! ti șelma…
GHIFTUI: Am să te-nvăț polca… ia așa… (Tot întorcîndu-se în luptă, ajung pe balcon.)
FERCHEZANCA (spărietă): Stați, stați, pentru numele lui Dumnezeu!
GHIFTUI (în balcon): Nu te da, Marojna…
EGOR: Pastoi… (Se aude un vuiet de grilaje stricate.)
GHIFTUI: Ține, mă… ține, mă…
(Se aud amîndoi răcnind și căzînd în iaz)
FERCHEZANCA (răcnind cu spaimă, caută pe fereasta balconului): Vai de mine!… c-o căzut în iaz din balcon!… nu se mai zăresc… poate că nu știu să-noate!… (Deznădăjduită.) Or să se-nece… și-ncă n-am apucat măcar a mă mărita… (Aleargă în fund și strigă.) Săriți… săriți… alergați!…
