SCENA I

TIȚA (la fereasti, privind în cîmp): Nu se zărește încă. De azi-dimineață de cînd l-o trimis moș Talpă-Lată la Tîrgu-Frumos cu scrisori… (Viind în scenă.) Sărmanu bietu boieriu!:.. s-ajungă a să face cioban tocmai la posesorul lui!… (Veselă.) Un cioban cu zece mii de galbini venit!… Cît îmi pare de bine că m-am găsit lîngă dînsu cînd o scăpat din iaz… L-am ascuns într-o manta și, făr-a fi zărit de nime, l-am adus la noi acasă… de-atunci îl văd în toate zilele… că n-are ce face… de cînd s-o înecat Egor… el îi silit să șadă aici ascuns în straie țărănești… de frica jandarmilor…

(Arie din „Scara mîței”: „Păsărele mult iubite”)

Zău, îmi pare foarte bine

C-a scăpat el de la moarte

Și din ochii tuturor;

Dar îmi pare și mai bine

C-a scăpat el chiar prin mine…

Și că-i sînt de ajutor.

A perdut a sa avere,

Boierie și putere,

Ajungînd a fi păstor;

Dar, în loc de bogăție

Și de-o seacă boierie,

Îi rămîne-al meu amor!