SCENA II

TIȚA, TALPĂ-LATĂ (viind din fund)

TALPĂ (supărat): Tițo?… n-o mai vinit ghiorlanu cel de Stan?

TIȚA: Nu, moș Talpă-Lată.

TALPĂ: Ce mojîc leneș!… de azi-dimineață de cînd l-am trimes la Tîrgu-Frumos… s-o fi oprit în vro crîșmă, că tot îi zi de tîrg astăzi.

TIȚA: Cine?… el în crîșmă?… (În parte.) Un boier în crîșmă! dacă s-o mai văzut!…

TALPĂ: Așa-s țăranii iștia… s-o făcut niște bețivi de frunte de cînd s-o înmulțit velnițile… și nu mai poți face nici o treabă cu dînșii.

TIȚA: Ia las’, moș Talpă-Lată, că Stan nu-i țăran de rînd; el nici nu știe ce-i vinu măcar.

TALPĂ: Vorbă-i?… un țopîrlan ca dînsu… leneș… somnoros… tuieș… care cînd îi poroncesc cîte ceva… să măture casa… să aducă apă de la fîntînă… se uită la mine cu ochii boldiți, ca o broască la soare… Mă mir ce-l tot aperi, Tițo dragă, că nu plătește nici doi bani… (În parte.) De n-ar fi un mojîc prost, aș crede, Doamne, iartă-mă, că i-o căzut tronc la inimă.

TIȚA: D-apoi și d-ta, moș Talpă… nime nu te mai poate mulțămi… bietu Stan lucrează cît poate, sărmanu! și d-ta, în loc să fii bun cu dînsu, nu încetezi de-a-l ocărî ca pe-un argat prost…

TALPĂ: Ei! ba nu cumva ai vra să-l bag în sîn și să-l cocolesc!… ce l-oi cocoli într-o zi c-o dispicătură… Da cine oare s-aude afară?

(Se aude la ușa din fund tropote de cai și glasul Ferchezancăi rîzînd.)