SCENA V

TALPĂ-LATĂ, FEDELEȘ și mai pe urmă EGOR

FEDELEȘ (cepeleag și prost, vine alergând din fund): Cucoane Talpă, cucoane Lată?

TALPĂ (răsărind): Ce-i, mă? ce-ai pățit? parcă tot lupii te-alungă.

FEDELEȘ: Ba să ferească Dumnezeu!

TALPĂ: Ei, ce-i?

FEDELEȘ: Este un om pămîntean ascuns în coșări… și zice așa: că are să-ți spuie o oarecică.

TALPĂ: Un om ascuns în coșări!… a fi vrun tălhar… cine-i?… Îl cunoști tu, măi Fedeleș?

FEDELEȘ (rîzînd prostește): D-apoi încă n-am fost la temniță ca să cunosc tâlharii… Poate că d-ta, cucoane…

TALPĂ: Taci, prostule… și du-te de-i spune să vie- aici…

FEDELEȘ: Cine?

TALPĂ: Iaca malacu!… cel din coșări. FEDELEȘ: M-am dus. (Iesă alergînd, și lăsînd ușile deschise.)

TALPĂ (singur): Să fie vrun tâlhar… nu cred c-ar vini ziua meaza mare… a fi poate vrun bejănar care vra să între argat la mine… fără leafă. FEDELEȘ (afară): Boieriu-i singur… Întră-nuntru.

EGOR (dînd busta în casă, se aruncă peste Talpă-Lată și-l îmbrățișează): Scapă-mă, jupîne Talpă-Lată!

TALPĂ (spăriet): Ho, țară!… Ce-mi văzură ochii!… Egor?…

EGOR: Da.

TALPĂ: N-ai murit?

EGOR: Niet!…

TALPĂ: Care vra să zică… numai bietu cuconu Dumitrachi.

EGOR: Numai! (Oftînd.) L-or fi mîncat racii pe giumătate, de-o săptămînă…

TALPĂ: Sărmanu!… or fi făcut lăsat de săc cu dînsu…

EGOR (cu deznădăjduire): A! nu-i vina mea… premelege că nu… n-am vrut să-l înec… dar cum s-o dovidesc?… nie znaiu… cum s-arăt că-s nevinovat?… nie znaiu nici atîta… A! jupîne Talpă-Lată… tare-s supărat!…

TALPĂ: Da bine… cum ai scăpat din iaz, pan Egor?… Ian spune.

EGOR: Am ieșit înotînd… și m-am ascuns în niște stuh care era lîngă baltă. Cînd în stuh… aud deodată niște oameni alergînd din toate părțile și răcnind: s-o înecat! s-o înecat!… Bojî moi! era să mor de frică.

TALPĂ: De frig?

EGOR: Și de frig…

TALPĂ: Cred și eu… murat cum te găsai, puteai să prinzi un gutunar de cele tătărești.

EGOR: De-atunci… nici că m-am mai întors la Tîrgu Frumos, la dugheană… am lăsat tot… și căldări… și harbuji… și zămoși…

TALPĂ: Și ce te-ai făcut de-o săptămînă?… cum ai trăit?

EGOR: Cum? furînd noaptea harbuji și zămoși de prin harbuzării și ascunzîndu-mă ziua prin copaci, ca o gaiță.

TALPĂ: Săracu bietu Egor!… putcja să te prindă frigurile de-atîta harbuji.

EGOR: Să mă prindă frigurile?… A… nima… nima… Nici dracu nu mă prindea, așa mă umplusem de spăriet…

TALPĂ: Ei! ce vrei acum de la mine?… spune… ce pot să fac pentru d-ta, pan Egor?…

EGOR: Ascunde-mă… hrănește-mă… Îmbracă-mă… nu-ți cer mai mult… Într-un cuvînt, scapă-mă de spînzurătoare…

TALPĂ: De spînzurătoare?… (Tremură.)

EGOR (tremurînd): Da… da… că de m-or prinde jadarnicii… or să mă ducă legat la Ieș… și de m-or duce legat la leș… acolo… or să mă giudice ca pe-un hoț… și pe urmă or să mă hotărască la moarte… ș-apoi dacă m-or… hotărî… la moar… te… or să mă… Uvîi! uvîi!… (Cu deznădăjduire.) Și, zău că nu l-am înecat eu…

TALPĂ: O știu… n-ai nici o grijă, Egor… din casa mea nici dracu nu te-a putea scoate…

EGOR (strîngînd în brațe pe Talpă): A! bogdaprosti… bogdaprosti.

(Se aude afară un fluier de cioban.)

EGOR (spăriet): A! cito tam?

TALPĂ: Vine Stan ciobanu… hai degrabă… ascunde-te… fă-te nevăzut.

EGOR (căutînd împrejur): Unde?

TALPĂ: Întră iute cole-n pivniță și n-ai grijă.. (Ridică o trapă.)

EGOR: A… vin este?

TALPĂ: Este.

EGOR (coborînd în pivniță): A… stahie nima?…

TALPĂ: Piei iute… (închide trapa.) Ia așa… aici încalțe știu că-i sigur… numai de nu mi-ar dișărta poloboacile…