SCENA IV

FLUTUR, TALPĂ-LATĂ

FLUTUR: Ha, ha, , ha… poznașă-i!…

TALPĂ: Veselă cucoană se vede!… Îi cucoana d-tale?

FLUTUR (îngîmfîndu-se): Așa ș-âșa… Da ian spune-mi, mă rog, de mult ții moșia asta-n posesie?

TALPĂ: De-abia de șese luni, cucoane… și, zău, mult mă tem să nu-mi facă vro șotie clironomii boieriului… Dumnezeu să-l ierte!… cică mare de treabă creștin mai era păn-a nu se-neca!

FLUTUR: Ce fel?… nu l-ai cunoscut în viață?

TALPĂ: Nu… cînd am luat moșia de la vechilul d-sale, d-nu Ciupilă, d-lui era dus înuntru la țara Franțuzului și, vezi păcatu!… tocmai cînd sosisem de la Roman, acu o săptămînă, cu cîștiul… ce să găsesc la curte?… tufă! boieriu făcuse huștiuliuc în baltă și prietinii d-sale spălaseră putina…

FLUTUR: N-avea altă de făcut decît s-o spele… de vreme ce Ghiftui îi părăsise… Da bine… care vra să zică ai rămas cu gura căscată și cu cîștiu-n palmă?

TALPĂ: Mai așa!… că doar nu era să-l arunc în iaz după boier… Aștept să vie clironomii să le ies cu plin…

FLUTUR: Că nu-i aștepta mult… n-ai grijă… Chiar astăzi trebuie să s-adune comisia rînduită pentru facerea catagrafiei a averei lui Ghiftui…

TALPĂ: Comisia… da n-are rude?

FLUTUR: L-o ferit Dumnezeu… după cum spunea el, sărmanu!… Mă duc să fiu față la lucrarea comisiei, ca martur… însă, păn’ te m-oi întoarce, te poftesc să porți de grijă cucoanei celei de sus… (Cu un aer de protecție.) Te-oi mulțămi…

TALPĂ (închinîndu-se): Bunătatea d-tale, cucoane.

FLUTUR (la ușa din fund): Parcă ziseși mai dinioare că nu-i departe curtea?

TALPĂ: Ia… cît cole… Cum ieși din sat, apuci de-a dreptul prin pădurea lupului și, cît ai zice cîrc Frangoleo, agiungi în cotunu Sătulei, unde-s casele boierești.

FLUTUR: Foarte bine… rămîi sănătos… și nu uita ce ți-am spus… (Iesă.)

TALPĂ: Las’ pe mine.

FLUTUR (deschizînd ușa): Te-oi mulțămi. (Iesă.)

TALPĂ: Sărut mînile. (Singur, viind în fața scenei.) Adică dacă-i omul viță de boier mare… se cunoaște cale de-o poștă… așa ș-aista… Da oare cum îl cheamă?… l-oi întreba cînd m-a mulțămi…