SCENA VII

GHIFTUI: Ei!… apoi pas de-ți mai dă moșia-n posesie, ca să primești batgiocuri în loc de cîștiuri… De cînd m-o adus păcatele să întru ca cioban la cuconu Talpă-Lată… nu-i zi în care să nu-mi făgăduiască că m-a stropși… (Vesel.) Știi, zău, c-ar ave haz să-mi tragă o bătaie?… și eu… nici să îndrăznesc a zice cîrc măcar… ca să nu mă dau de gol… Ia… mai știi?… se poate ca mai bine… Talpă-Lată îi ca cei mulți…

(Aria „Piciul bricicariul”)

Îi mare cu cei mici

Și mic cu cei mai mari;

Mișel cu cei voinici,

Voinic cu cei fugari.

El, după-mprejurări

Ia sute de schimbări: (bis)

Cînd li șiret vestit,

Cînd prostuleț de tot,

Cinstit… sau necinstit!

Ba chiar și patriot…

Că-i mare cu cei mici

Și mic cu cei mai mari;

Mișel cu cei voinici

Și brav cu cei fugari.

Ce să facă bietu om!… Își face interesurile cum poate… Cică: cu lupii să urli, cu oile să zberi… Dar ce-i curios lucru… că deși Talpă-Lată mă trece cu șaga… nu mă mîniu… dimprotivă… poziția me îmi place… Îi nouă, originală! Eu, boier, proprietar cu venit de 10 000 de galbini, s-agiung cioban!… să argățesc!… la mulți, în locul meu, le-ar veni cam paracsin… da eu?… ha, ha, ha!… Îs vesel cu toate aceste. (Serios.) Curios lucru… Îi trist de-a o mărturisi… da-s vesel… na… Lucrez cît șăpte… car apă… tai lemne… și-s sănătos ca tunul… Cînd eram… ceea ce eram, păn-a nu mă-neca… avem zece feliuri de bucate pe masă… zece feliuri de vinațe și geaba… nu-mi ticnea nimica… nu puteam dormi… ș-acu mănînc la borș cu știr de mă prăpădesc… beu la apă din cofă de mă umflu… și-mi merge bine… și-s vesel, rîd… (Serios și trist.) Mare minune! eu care nu puteam face doi pași pe gios cînd eram boier… acum umblu toată ziulica pe cîmp după oi… și m-am deprins cu ele… mi-s dragi… Numai caprele mă năcăjesc, mînca-le-ar lupu!… că se acațără peste tot locul… A dracului jiganie! și fudulă!… da i-am găsit eu leac de fudulie. (Arată cîrligu.) Ș-apoi încă una… am învățat a cînta din fluier… să giuri c-am ciobănit de cînd îs pe lume, cînd m-ai videa mînînd oile… (Făcînd ca ciobanii.) Brrr, oaie… brrr, la strungă… Ha, ha, ha… Curios lucru!… mi-o trecut urîtu de cînd nu mai sînt boier… și-mi vine tot să cînt și să gioc.

(Arie mocănească)

Frunză verde peliniță

Bîr, oiță, bîr,

Dragă mi-e oaia plăviță

Bîr, oiță, bîr,

Cu flori roșii pe guriță

Bîr, oiță, bîr,

Și cu trup de copiliță,

Bîr, oiță, bîr,

Oițica bucălaie,

Bîr, oiță, bîr.

Drăguliță mea bălaie,

Bîr, oiță, bîr,

Hai degrabă-n poeniță,

Bîr, oiță, bîr,

Ca să-ți cînt doina, doiniță,

Bîr, oiță, bîr.

(Joacă ca ciobanii cîntînd.)