SCENA XIV

Cei dinainte, TIȚA (viind din dreapta)

TIȚA: Ce este? ce este, de răcniți așa?

ACROSTIHESCU (în parte): Ce văd? Tița! ea-i clironoamă… bună partidă!

FLUTUR (în parte): He, he… copilița-i frumușică… he… he… și are zestre bună… he… he… mai că de-ar vra să fie Fluturoaie…

TALPĂ (în parte): Îs văduvoi… Tița-i diprinsă cu mine… știi că s-ar putea?… Pravila dă voie epitropilor să se cunune cu…

FLUTUR (Țiței): Duducă Tiță… știi mata că sameni, bucățică tăietă, cu un fenix?

TIȚA: Ce dihanie-i aceea?

ACROSTIHESCU (Tiței): O pasăre măiastră, căreia i-am făcut o odă.

TIȚA: Ce i-ai făcut?… sărmana!

TALPĂ: Tițică, Tițică… ian mai uită-te și la moș Talpă-ncoaci.

TIȚA: Iaca mă uit… ș-apoi?…

TALPĂ (în parte): Ce vroiam să-i spun?…

ACROSTIHESCU: Duducă, crede-mă că tinerii cei mai eleganți ar fi prea fericiți a să număra între adoratorii d-tale.

TIȚA: Ce să facă?… să se numere?… ha, ha, ha!… ha… ha… ha.

TALPĂ: Degeaba-ți bați capu, boieriule, că Tiței nu-i plac tinerii.

TIȚA: Cine ți-o spus d-tale că nu-mi plac?

FLUTUR: Duduca are dreptate. Iaca eu, de pildă, am împlinit 45 de ani la Crăciun… Îs numai buh de însurat.

TALPĂ (trecînd lîngă Tița): Dacă-i treaba pe-aceea, apoi eu îs și mai bun, c-am împlinit 50 la Ispas.

ACROSTIHESCU (trecînd lîngă Tița): Atîta ar mai trebui… să se cunune o copilă tînără cu giumătăți de veacuri!… Nu te potrivi, duducă… eu am numai 25 de ani…

FLUTUR (îndesîndu-se): Crede-mă pe mine, că Acrostihescu nu știe ce spune…

TALPĂ (asemene): Ascultă pe moșu, că d-nu Flutur aiurează.

TIȚĂ (veselă, cătră Cîrcioc): Dă ce-o pățit de-și spun cu toții anii, ca la iarmaroc?… doar n-am să-i cumpăr.

CÎRCIOC: Ce să aibă?… un lucru de nimic… Banu Flutur și d-nu Acrostihescu îs depărtați din clironomie, și-n locul lor, răposatu te lasă pe d-ta clironoama averei sale…

TIȚA (cu bucurie): Așa! nu mă-nșăli?

CÎRCIOC: Să n-am parte de giudecătorie. (În parte.) Ce nebunie am făcut că m-am încurcat anțărț!

TIȚA: I! cît îmi pare de bine… cît îmi pare de bine!…

(Sare bătînd în palme.)

(Aria din „Pealra din casă”: „Cît îmi pare de bine”)

Eu, o biată, fată,

M-am făcut deodată

Cu avere mare.

Oi să fac mult bine

Și s-agiut pe-oricine,

După cum doresc;

Și s-aduc plăcere,

Fericiri, avere,

Celui ce iubesc.

Tra, la, la, la, la.

De-acum tot așa

Vesel voi cînta.

Tra, la, la, la, la.

TALPĂ: Cred și eu că-i cînta tra, la, la, cu zece mii de galbini venit… dar numai cu tra, la, la, nu poți ține casă… trebuie să iei un bărbățel, fata me.

FLUTUR: Iaca eu, de pildă.

ACROSTIHESCU: Ba eu…

TALPĂ: D-apoi eu nu-s pe-aici?

TIȚA (pe gînduri): Negreșit… negreșit… da unde-i Stan?… aș vre să văd pe Stan…

TALPĂ: Stan?… Stan?… Nu cumva ți-o intrat gărgăuni în cap, giupîneaso?

TIȚA: Moșule…

TALPĂ: Un mojîc ca acela?

TOȚI: Un mojîc?

TALPĂ: Auzi!… ce-ar agiunge lumea, dacă fetele de boier s-ar da în dragoste cu ciobanii! (Arie din „Baba-Hîrca”: „Vai! ce este? ce-ntîmplare?”)

(Împreună.)

CORUL

Unde-i, unde-i țopîrlanul

Să-l măsor peste cojoc.

Unde-i, unde-i Stan ciobanul

Să-l zdrobesc aici pe loc.

TIȚA

Vai de bietul Stan ciobanul

C-or să-l lasă mort pe loc!

Și de el, de el sărmanul

Văd că n-oi să am noroc.

(În timpul corului, Ghiftui intră prin fund și pe furiș se suie pe scări și se ascunde.)