SCENA XIII

TALPĂ, FLUTUR, ACROSTIHESCU, CÎRCIOC, PRIETENI (Flutur fi Acrostihescu intră sfădindu-se)

ACROHISTESCU: Ba mă iartă, vere… hotaru-i mai încoaci.

FLUTUR: Da nu l-ai văzut cu ochii că-i mai încolo, dimprotivă?

ACROHISTESCU: Ce mai încolo?… vrei să-mi mănînci doi stînjini de pămînt, din partea me.

FLUTUR: Ba tu vrei să mi-i mănînci cu împresurare. ACROHISTESCU: Ba tu.

FLUTUR: Ba tu… și dacă-i așa treaba… ne-om giudeca.

ACROHISTESCU: Ne-om giudeca. CÎRCIOC: Domnilor… nu vă sfădiți degeaba pentru doi stînjini, cînd vă-i clironomia așa de însemnată… că, de-ți întră o dată în proțes, Dumnezeu știe de-ți scăpa buni teferi…

ACROHISTESCU: Cum?

CÎRCIOC: Ce vă spune Timofti Cîrcioc… helbet!… doar nu-s candidat de flori de cuc… vă sfătuiesc prietinește…

FLUTUR, ACROST (împreună): Ce flori de cuc?… da nu vezi că vra să mă păgubească.

CÎRCIOC: Ei! știți una?… hai să mai cetim testamentu… poate că ne-om lămuri asupra pricinii.

FLUTUR, ACROST: Foarte bine.

CÎRCIOC (luînd testamentul de pe masă): Iaca pozna!

FLUTUR, ACROST: Ce-i? Ce-i?

CÎRCIOC: Pe ceealaltă față a testamentului este o adăugire care-mi scăpase din videre.

FLUTUR, ACROST: Cetește-o!

CÎRCIOC (în parte): O pățit-o clironomii! (Tare, cetind:) „Fiindcă se poate întîmpla ca să mă înec mîni, îmi schimb hotărîrea de mai-nainte și-mi las toată averea Țiței…”

FLUTUR, ACROST: Ce face?

CÎRCIOC (cetind): „Țiței, copilei care se află subt epitropia lui șătrariu Talpă-Lată…”

TALPĂ: Mare minune!

CÎRCIOC (cetind): „Iscălit, Ghiftui… 19 mai 1849.”

FLUTUR, ACROST: Nu se poate! îi plastografie.

CÎRCIOC: Ba mă iertați, că-i scris cu mîna răposatului.

FLUTUR, ACROST (cu deznădăjduite), TALPĂ (cu mirare): Breee!

(Aria „Vai! ce este? ce-ntîmplare?” din „Baba-Hirca”) . (Împreună.)

FLUTUR ȘI ACROSTIHESCU

De se poate-așa rușine

Să pățim noi amîndoi,

A o crede, zău, nu-mi vine,

El și-o bătut joc de noi!

TALPĂ ȘI CEIALALȚI

Ce rușine, ce rușine!

Au pățit-o amîndoi!

Ș-o să-i rîdem ca mai bine,

Zău, să-i rîdem între noi.