SCENA XVI

GHIFTUI, TALPĂ-LATĂ

TALPĂ (spăriet): Ce? ha?… ce vrei, prostiile?

GHIFTUI (țiindu-l de mînă): Prost o fost ficioru tătîni-tău.

TALPĂ: Cum ai zis, mojîcule?

GHIFTUI: Mojîc îi ficioru tătîni-tău.

TALPĂ: Auzi!… iar te-ai îmbătat, se vede?

GHIFTUI: Iar!… ia spune-mi, mă ghiuj bătrîn…

TALPĂ: Ghiuj bătrîn, eu?…

GHIFTUI: Bătrîn… da cum?… nu ți-ai mîncat mălaiu de cînd Papură-vodă?… Ia spune-mi… ai de gînd să te-nsori cu Tița?

TALPĂ: Și ce-ți pasă ție?

GHIFTUI: Ce-mi pasă?… ascultă… să nu cumva să te-mpingă păcatu să faci una ca asta… m-ai auzit? că te șterg de pe fața pămîntului…

TALPĂ (furios): Tu… eu… pe mine… tu?

GHIFTUI (cu sînge rece): Tu… eu… pe tine… eu!

TALPĂ: Măi!… da ai uitat cu cine grăiești?… ai uitat că-ți sînt stăpîn?… și că tu nu ești decît un cioban?…

GHIFTUI: Da cum, Doamne, iartă-mă, s-o uit?… vezi cîrligu ista?

TALPĂ: Ș-apoi?

GHIFTUI: Îi de corn.

TALPĂ: Ș-apoi?

GHIFTUI: Apoi… de-i îndrăzni să gîndești la Tița… te-apuc la umblăcit ca pe oi… brrr, oaie… brrr, Talpă.

TALPĂ (furios): Brrr, Talpă!

GHIFTUI: Ia brrr.

TALPĂ: Bre! ce hoț!

GHIFTUI: Hoț, nehoț… ia sama că sîntem singuri aici.

TALPĂ (în parte, cu frică): Că bine zice tălhariu… Îs în mîna lui.

GHIFTUI: Și-s mai tare decît tine… îs cioban.

TALPĂ (dîrz): Și dacă ești mai tare… ce te socoți, bețivule?

GHIFTUI: Ce mă socot, bețivule?… ia să vezi… (Învîrtind cîrligul.) Brrr, oaie… mînca-te-ar lupu!

TALPĂ: Stăi!..: (în parte.) Nu-i treabă cu hoțu ista. (Tare și cu glasul blînd.) Ascultă, măi Stănică… că doar ești băiet bun…

GHIFTUI: Tare bun.

TALPĂ: Cam…

GHIFTUI: Cam…

TALPĂ: Dar ești om de omenie!

GHIFTUI: De omenie…

TALPĂ: Nu-ți place să mă-nsor cu Tița?

GHIFTUI: Nu.

TALPĂ: Ei, apoi, iaca… nu mă-nsor… mai mult vrei?

GHIFTUI: Giură-te!

TALPĂ: Să n-am parte de tinerețile mele.

GHIFTUI: De tinerețe?… auzi mofluzu!… Nu așa: să te mănînce lăcustele?

TALPĂ (în parte): Mă, mă, mă!… ce blăstămat!

GHIFTUI (strîngîndu-l tare de mină): Să te mănînce?

TALPĂ: Ei… să mă mănînce.

GHIFTUI: Așa mai vii de-acasă… acum îți poroncesc, ca unui epitrop, să dipărtezi pe - Flutur și pe Odobașa.

TALPĂ: D-apoi cum?

GHIFTUI: Nu-i treaba me. (Îl strînge de mînă.)

TALPĂ (strîmbîndu-se): Ei, bine… bine…

GHIFTUI: Așa-ți dau voie să-mbătrînești:.. dar de mă-i înșăla, îmi trag voia-napoi… și iar te șterg de pe fața pămîntului.

TALPĂ: Bunătatea d-tale, bade Stănică.

GHIFTUI: Hai… du-te-ndată de-i mătrășește de-aici.

TALPĂ: M-am dus. (În parte.) Ia lasă, hoțule, că te-oi drege eu! (Tare și cu glas blînd.) Rămîi sănătos, bădică.

GHIFTUI (umblînd turburat): Sara bună.

TALPĂ (întorcîndu-se de la ușă): De ce nu mi-ai spus îndată c-o iubești pe Tița, Stănică dragă?… că ne înțălegeam pe loc… (Ghiftui îl ia de mînă și-l strînge vîrtos, drept semn de mulțămire. Talpă se strîmbă de durere și caută să zîmbească.)

GHIFTUI: Ai început a mă-ndrăgi… așă-i?

TALPĂ: Așa… Stănică… să ne videm sănătoși, Stănică. (în parte.) Așteaptă, cîrjaliule, că eu îți sînt popa de-acu… (Se răpede spre ușa din fund și iesă iute.)