SCENA XXIV

Cei dinainte, FERCHEZANCA (intrînd la cele din urmă cuvinte)

FERCHEZANCA (tare): Un înger care l-o hrănit cu borș cu știr… Tița Talpă-Lată!… ha, ha, ha!…

EGOR (răsărind, ): A! Panchiț! (Merge în fund, o apucă de mînă ș-o aduce în fața scenei.)

FERCHEZANCA: Încet, măi Zahar Marojnă, că-mi rupi mîna…

EGOR: Plătește la mine 200 de galbini… sau de nu… te țin amanet.

FERCHEZANCA: Vai de mine! amanet la un droșcar!…

GHIFTUI: Nu te teme, cucoană dragă, că te scap eu de datoria d-tale… dar cu o condiție…

FERCHEZANCA: Care?

GHIFTUI: Să întri iar în trupa teatrului național, ca să cîștigi aplaudele publicului…

FERCHEZANCA (întinzînd mîna lui Ghiftui): Primesc, dacă mi-i făgădui că te-i abona…

GHIFTUI: N-ai nici o îndoială… Ei! moș Talpă-Lată… ce mai zici?… tot prost sînt?… tot mojîc îs?…

TALPĂ (plecîndu-se): A! cucoane… cine-o știut!… d-ta… un boier atît de… iartă-mă…

GHIFTUI: (rîzînd): Te iert pentru hatîrul Tiței… și tu, Tițică, fă cu mine ce-i ști de azi înainte… Îmi dau capul în mînile tale.

TIȚA: Las’ pe mine, Stănică…

GHIFTUI (cu multă mulțămire): Slavă ție, Doamne!… mi-o trecut urîtul… l-am înecat! și din doi morți, ne-am ales amîndoi vii!… (Cătră public.)

(Arie franceză)

Am înviet și-mi parc, zău, prea bine

Că dintre morți pe lume am ieșit.

Dacă sînteți mulțămiți ca și mine,

Dați-mi un semn, un semn prea mult iubit:

Pan, pan, pan, pan, să mă veselesc,

Pan, pan, pan, pan, să vă mulțămesc,

Pan, pan, pap, pan, să mă veselesc.

Pan, pan, pan, pan, pan.

CORUL

Pan, pan, pan, pan, să vă mulțămim,

Pan, pan, pan, pan, să ne veselim,

Pan, pan, pan, pan, să ne veselim.

Pan, pan, pan, pan, pan.

(Cortina cade.)