SCENA XXIII

GHIFTUI, ȚĂRANI, ȚĂRANCE (întrînd înainte), pe urmă TIȚA, FLUTUR, ACROSTIHESCU, TALPĂ-LATĂ și EGOR

TOȚI

Veste bună! bucuriei

Ghiftui e nevinovat.

Din a soartei grea urgie

Bine-mi pare c-a scăpat.

GHIFTUI: Ce cabazlîc îi aista?… lor le vine-a giuca mazurca cînd eu mă aflu în ceasul morții?… dați-mi bună pace… n-am chef de gioc. (Se scoală, ia scaunul pe care ședea, îl anină de braț și pe urmă, rîdicînd. masa, se întoarce cu ea, o așează între dînsul și țărani și se pune iar pe scaun, plecîndu-și capul pe masă.) De-acum, parapanghelos! … am răposat!…

TIȚA (alergînd cu bucurie): Cucoane Dumitrachi… cucoane Dumitrachi…

GHIFTUI (cu glas stins): Mortos, cortos… nu vorbiți cu morții!…

TIȚA (cu mirare): Mortos, cortos?..: Cucoane Dumitrachi…

GHIFTUI: Ce este?

TIȚA (uitîndu-se la dînsul spărietă): Vai de mine! ce-ai pățit?… ești alb de tot!

GHIFTUI (ștergîndu-și mînica, se scoală și vine în scenă): Alb?… se vede că m-am atins de vrun părete…

TIȚA (aducînd degrabă oglinda de pe sobă): Păru… păru…

GHIFTUI: Păru?…

TIȚA (puindu-i oglinda sub ochi): Ian privește!

GHIFTUI (văzîndu-se): A!… piei drace! Cine-i ghiuju ista?

TIȚA: Cine să fie?… d-ta.

GHIFTUI: Eu?… nu se poate… ferească Dumnezeu! (Se uită cu luare-aminte, deschide gura și boldește ochii.) Cu adevărat… Îmi aduc aminte… eu îs!… iată gura… iată ochii mei… (Cu mare mirare.) Da bine, cîți ani am șăzut în pivniță, de m-am făcut uncheș?…

TIȚA: Moș Talpă-Lată ne-o spus tot.

GHIFTUI: Ce-o spus tot?

(Flutur, Acrostihescu și Talpă-Lată intră.)

TALPĂ: Dar, cucoane Dumitrachi… nu mai ai nici o grijă… Egor îi scăpat.

GHIFTUI: Scăpat?

EGOR (deschizînd trapa): Da… da… Egor scapat!… Egor zdaro!

GHIFTUI (voind să se arunce pe trapă): Nu lăsați… nu lăsați… dați-i în cap… (Arată pe Egor.)

TALPĂ (oprind pe Ghiftui): Da nu te teme, cucoane, că-i Egor…

GHIFTUI: Egor!

TALPĂ: L-am ascuns eu în pivniță, pentru că te socotea înecat.

EGOR (ieșind din trapă): A!… nime nu-i murit?… gospodi pomilui!

GHIFTUI (cu sfială): Oare?… ești sigur că nime nu-i murit?…

EGOR: Ha, ha, ha… cuconaș vra să rîdă?

GHIFTUI: Ha, ha, ha… (Rugîndu-se.) Lasă-mă să te pipăi… ca să mă încredințăz… (Îl pipăie și-i zice cu mare mulțămire.) A!… mînca-te-ar moliile… că bine-mi pare ca te văd… ești sănătos? (Îl ia de mînă.) Doamne! mult am mai gîndit la d-ta… (În parte.) De-oi mai îneca lipoveni de azi înainte, să-mi ziceți cuțu…

FLUTUR (viind la Ghiftui): Da bine… pe noi nu ne vezi, vere Ghiftui?…

GHIFTUI (cu o bucurie minciunoasă): Cum nu? văru Hagi-Flutur și Odobașa!… (Dîndu-le mîna.) Ce fericire pentru mine!…

FLUTUR, ACROST: Ce fericire!

GHIFTUI: Scumpii mei prietini… numai voi puteați înțălege fericirea me, și de aceea nădăjduiesc că-ți binevoi să mi-o faceți deplină…

FLUTUR, ACROST: Poroncește, vere Ghiftui… și noi sîntem gata…

GHIFTUI (cu dragoste): Dacă-i așa… tare vă poftesc… tare vă rog să nu mai călcați niciodată în casa me.

FLUTUR, ACROST: Aud?

GHIFTUI: Și mă veți îndatora peste măsură.

FLUTUR: Atîta pagubă…

ACROSTIHESCU: Cîtă și dobîndă!

GHIFTUI: Cît pentru d-ta, pan Egor, îți dăruiesc o droșcă cu doi cai și te ieu cu luna…

EGOR: Cito?… Al… eu?… să fiu iar birjar… la ulița mare… cu malerchi?… A! cuconaș, parc-am mai înviet o dată… paidi… scări…

GHIFTUI: Ba nu tocmai scări, că n-am să fiu sîngur în droșcă… am să fiu cu cuconița me…

EGOR: A… d-ta niet însurat…

GHIFTUI: Niet însurat… dar mă însor… ieu un înger care m-o ocrotit sub aripile lui.

TOȚI: Cine? Cine?

GHIFTUI: Cine?… vreți s-o cunoașteți?