Scena I
IOANA (șede la pămînt răzimată de canapeua din stînga și coase la gherghef):
Arde-mă, frige-mă,
Pe-un cărbune pune-mă;
De mă-i pune pe-un cărbune
Ibovnicul nu ți-oi spune…
Ardă-l focu gherghef și pe cine m-o pus să cos la el! Cît îi ziulica de mare șăd cu trupu ghemuit și cu picioarele zgîrcite… Mi-am ciuruit degitile cu acu… Na!… iar s-o rupt ața!… Unde-i giupîneasa Bălașa să-nceapă iar a bodogăni… (Imitînd pe Balașa.) Bată-te-ar gardu, coțofană. Numai la zbănțuituri ți-i gîndu… ghidi, ghidi, pupăză bălțată. (Caută să bage alt fir de ață în urechile acului.) Ba că chiar!… zbănțuituri cu gherghefu… dacă se potrivește… (Cîntă încet):
Arde-mă, frige-mă … etc.
