Scena II

IOANA, SAVA (ivindu-se în fund)

SAVA: Fa, Ioană!

IOANA: Ce-i, Savo?

SAVA: Singură ești?

IOANA: Ca un cuc.

SAVA (întrînd): Unde-i giupîneasa Bălașa?

IOANA: Dracu o știe… A fi umblînd ca o strigoaică pe la cămară, pe la bucătărie, pe la spălătorie, pe la grajdi, pin podu casii, pin fundu pivniții, tot țipînd și ocărind, și pălmuind, după cum i-i obiceiu.

SAVA: Mare neastîmpărată-i, bat-o pîrdalnicu! Ne face zile fripte.

IOANA: De și-ar frînge picioru sau vro mînă…

SAVA: Sau mai bine gîtu…

IOANA: Știu că i-aș plînge de milă.

SAVA: I! mămulica me! Cînd te-ar auzi sfîntu, bine ne-ar merge nouă, fa hăi.

IOANA: Cred și eu.

SAVA: Am rămînea de capu nostru ș-am giuca drăgaica pin curte… Ian așa!

(Joacă țigănește.)

IOANA: Taci, măi, că doarme boieriu.

SAVA (oprindu-se spăriet): Aoleu!…

IOANA: Ian ascultă!

SAVA: Ce? (Merge de pune urechea la ușa din stînga.) Bine zici, hîrîie boieriu ca zăvodu cel din lanțuh; doarme dus pe lumea somnului. Nu-l mai trezește de-acu nici toaca din iad… (Vine lîngă Ioana.) Adevărat îi, fa, că boieriu vre să se-nsoare din nou?

IOANA: Așa am auzit. Cică i-o trăsnit ca să ieie pe cucoana Caliopi, vecina moșiei.

SAVA: Cum, păcatele mele ș-ale tale? la bătrînețe îi mai zburdă? Și ce zice giupîneasa Bălașa?

IOANA: Giupîneasa îi discîntă de strechie.

SAVA: Dar duduca?

IOANA: Duduca-i blîndă ca o mieoriță… Nu zice nimică.

SAVA: Ce-i drept. Dumnezău să-i înflorească zilele! îi bună de pus pe rană. Tot ea ne scapă de năcaz și de bătăile giupînesei… Mai dăunăzi îi abătusă strigoaicei ca să-mi puie coarne de fer, ca pe vremea veche… De nu era duduca ca să mă apere, pățam rușinea.

IOANA (rîzînd): Păcat, că bine ți-ar fi prins coarnele.

SAVA: Iaca! rîzi?… Așa ți-i povestea?… Ei! las’ că te-oi face eu să rîzi păn-îi plînge.

IOANA: Cum asta?

SAVA (gîdilind pe Ioana): Ian așa.

IOANA (rîzînd): Dă-mi pace, nu mă gîdili.

SAVA: Ba nu…

IOANA: Șăzi binișor, nebunule, că, zău, te-mpung cu acu.

SAVA: Măcar și cu sula să dai.

IOANA: Na, blăstămatule! (îl împunge.)

SAVA: Aoleu! M-ai ucis!

IOANA: Satură-te de gîdilit fetele.

SAVA: Să mă satur?… Na! (Sărută pe Ioana.)

IOANA (apărîndu-se): Elei! bădică… ce faci?

(Balașa se ivește la ușa din dreapta și-i vede.)