Scena IX
MANOLACHI, IOANA
MANOLACHI: Fa, ian mai stăi.
IOANA: Da dă-mi pace, cuconașule, ce te tot legi de mine cînd mă vezi?
MANOLACHI: Îmi placi, fa, ș-am hotărît să te fur de-aici, ca să te duc cu mine la București.
IOANA: Tocmai la București?
MANOLACHI: Tocmai!… Tată-meu mă crede tot în fașe și mă ține de-aproape ca pe-o fată mare. M-am săturat de țară, m-am săturat de casa părintească, și mi-am pus în gînd să fug chiar astăzi în capitală, ca să mă mai spoiesc în lumea cea mare.
IOANA: Da, bine, acolo-i tîrgu spoielilor?
MANOLACHI: Așa m-o încredințat vărul meu Pehlivanu. Cunoști pe vărul meu Pehlivanu?
IOANA: Ba nu.
MANOLACHI: El îi… Iaca ce-mi scrie din București. (Deschide un răvaș și cîntă, cetind:)
„Ești chior sau nătărău
De dai în gropi mereu?
Ești bun de mîncat fîn,
Dar ai galbini în sîn?
Poftim la București,
De vrei să te spoiești.
Ești crai, ești iuschiuzar
Și tufă-n buzunar,
Dar știi cu chip frumos
Să furi o carte-n stos?
Poftim la București
De vrei să te spoiești.
Ești tînăr, nalt, spătos
Și nu pre rușinos;
Ești bun de cumpărat
Ca un… amorezat?
Poftim la Bucurcști,
De vrei să te spoiești.”
De-aceea găsăsc că locul meu îi în capitală, ș-al tău, Ioano! Ascultă, vrei să vii? Nu scăpa prilejul. Eu te-oi ținea bine; ți-oi da rochii de mătasă și malacof… primești?
IOANA: Bai.
MANOLACHI: Auzi, proasta? Se vede că nu te-ai săturat de bătăile giupînesei Bălașii? Ascultă, am să te-aștept din dosul gardului cu brișcă băbăiții. Să vii acolo, cum îi scăpa de sus. M-ai auzit?
IOANA (în parte): Degrabă ți-a fi?
MANOLACHI: Acum fugi, că vine băbăița. Nu uita că te-aștept.
IOANA (în parte, ieșind prin fund): Așteaptă, murgule…
MANOLACHI (în parte): Una la mînă.
