Scena XIII
Cei denainte, SAVA
SAVA (întrînd prin fund): Aud, giupîneasă.
BALAȘA: Savo, vezi pe domnișoru cel de colo?
SAVA (la fereastă): Îl văd.
BALAȘA: Aleargă iute de-i spune că-l poftește boieriul sus; iar de n-a vra cumva să vie, umflă-l în spinare și-l adă aici, hurduz, burduz.
SAVA: Bine, giupîneasă. (Iese alergînd.)
NALBĂ: Ce gînd ai, Bălașă?…
BALAȘA: Ce gînd am? Vai! bată-l așa și pe dincolo venetic! Auzi, să vie un pușchi din lume ca să fure mințile copilei? Să-mi smulgă garofița de la sîn ș-apoi să fugă cu ea peste nouă mări și țări?… Hei! doar încă n-o închis ochii Bălașa… N-am crescut-o eu, n-am discîntat-o eu, n-am hărăcsit-o eu de flori de cuc… Adeluța-i a mea; n-are să s-amestece nime unde nu-i ferbe oala… M-ați auzit? Nime!
NALBĂ: Cum? nici eu care-i sînt tată?
MANOLE: Nici eu care am să-i fiu socru?
CALIOPI: Nici eu care am să-i fiu maștigă?
BALAȘA: Nici d-ta, nici d-ta, nici d-ta!… Eu sînt mama Adeluții, de cînd o murit răposata, Dumnezău s-o ierte! Eu am învățat-o gospodăria. Auzi! nu i-am dat creștere bună!… nu i-am dat educație!
Dar pentru gospodărie
Cine poate s-o întreacă?
Ca Adela cine știe,
Cine știe ca să facă
Dulcețuri bune,
Vutci de minune,
Păstrămuri, pască și cozonac?
Și aluaturi,
Și marinaturi,
Și cataifuri, și caimac?
Pohaci, plăcinte
Grase, ferbinte,
Să le mănînce chiar împărați;
Varză, bulionuri,
Dobă, jambonuri
Și bujăniță de mușchi zvîntați.
Da! bujăniță!… degeaba dai din umeri kir Manoli; poate că știi d-ta s-o-faci mai bună? Cum ai zis?
MANOLE: Da dă-mi pace, giupîneasă, că nu zic nimică.
BALAȘA: Apoi, ian să te-mpingă păcatu să zici dimprotivă. (Caută pe fereastă.) Iaca, nu se mai vede. L-a fi umflat Sava pe sus.
