Scena XII

Cei denainte, BALAȘA

BALAȘA (în parte): Iaca! ce s-o apucat?… Nu cumva vreu să s-arunce pe fereastră… (Tare.) Cucoane Matachi, ie sama să nu cazi.

CALIOPI: Ha, ha! giupîneasă Bălașă, bine c-ai venit să te complimentez de buna creștere a Adelei.

BALAȘA: Bunătatea d-tale, cucoană.

CALIOPI: Frumoasă educație!

BALAȘA: Frumoasă… nu mi-i rușine.

CALIOPI: O copilă de părinți buni să se compromită la vrîsta ei! Bravo! de cu vreme-a început!

BALAȘA: Ce face?… Cum ai zis?

CALIOPI: Zic că ai abuzat de încrederea boieriului.

BALAȘA: Ce-am făcut boieriului?

CALIOPI: Ai abuzat…

BALAȘA: Buzat?… Cine-i buzat? Cuconu?

CALIOPI: Nu te preface că nu-nțălegi.

BALAȘA (esasperîndu-se): Da ce să-nțăleg, ce să-nțăleg? Vorbește-mi creștinește.

CALIOPI (arătînd pe fereastă): Cunoști pe tînărul acela care se uită-ncoaci cu ocheanul?

BALAȘA: Care? Cel de colo?… Să-l îngrop de l-am mai zărit păn-acu.

CALIOPI: Cu atîta ești mai vinovată, giupîneasă. Ai ochi și nu vezi manevrele Adelei.

BALAȘA: Manevre?… Ce manevre? Adeluța mea face manevre? Pușche pe limbă-ți, cucoană!

NALBĂ (sever): Bălașo!…

CALIOPI: Las-o, cucoane Matachi, s-o înfund cu minciuna. Giupîneasă Bălașă… privește cum tînărul face sămne într-acoaci. Așă-i? Cui le face, mă rog?… Dumitale? nu!… mie? nu! lui cuconu Matachi? nu! lui kir Manoli? nici atîta!… prin urmare numai Adelei. BALAȘA: El? să îndrăznească… Adeluții mele?… Așteaptă, marțafoiule, să te-nvăț eu a zădărî fetele. (Merge la ușa din fund și strigă.) Savo! Savo!

NALBĂ: Da ce vrei să faci?

BALAȘA: Vei videa d-ta… Savo!