SCENA III

Cei denainte, CIUPICI (grav și misterios, se apropie în taină)

CIUPICI (cu glas adînc): Umilissimus!

LUXIȚA (spărietă): A!

LINA (tresărind): A!

LUXIȚA: M-ai speriat, domnule Ciupici, cu glasul d-tale!

CIUPICI: Pardon, doamna mea!… Vă aduceam o novelă.

LUXIȚA: Și dumneata?

CIUPICI (căutînd împregiur, cu sfială): O novelă colosală!

SERVIESCU: Ca a mea?

CIUPICI (după ce a ascultat pe la uși): Piramidală!

TACHI: Și gigantescă… o știm!

CIUPICI: O știți?… Apoi dar mă duc s-o spun aiurea… (Se închină.) Umilissimus!

LUXIȚA: Ia stăi, omule, și spune azi, că-mi vine să țip!

CIUPICI: Bine… da ți-mi toată atențiunea, că încep!

SERVIESCU: Stăi! nu deschide gura! mi-o aduc aminte acu… Iaca… Am întîlnit mai dinioarea un servitor de la masa șefului de biurou a prefecturei, care mi-a spus în taină că a aflat de la un amic și prieten al lui ce-i întrebuințat la telegraf că:.. ce, Doamne, iartă-mă, mi-a spus că i-a spus?… (Caută să-și aducă aminte.)

LUXIȚA: Iar ai uitat?

CIUPICI: Că o depeșă de la București anunță prefectului ca să prepare recepțiune directorului ministeriului de interne, care trece la Craiova în reviziune.

LUXIȚA: Directorul?

TACHI: Ministeriului de interne?

LUXIȚA: Și n-ai aflat unde i s-a pregătit gazda?

CIUPICI: Nu! însă cred că d-voastră, avînd casa cea mai confortabilă din oraș, veți fi invitată, certamente, a-l primi.

LUXIȚA: Așa s-ar cuveni, pentru că cîți miniștri și directori, tot noi i-am găzduit! Astă dată însă mi-e teamă că prefectul…

SERVIESCU: Oare? nu sînteți bine împreună?

LUXIȚA: Nu prea!… Cucoana d-sale pretinde să-i fac eu vizită mai întîi, în contra tuturor regulilor etichetei… dar de-oi ști că o prinde gălbinarea de ciudă… nu m-oi duce!

SERVIESCU: Să nu vă duceți… mai bine să trăiți fiecare cuc de-o parte… Ce dracu! filotimia-i filotimie și amorul-propriu e amor-propriu…

LUXIȚA: Nu-i așa?

SERVIESCU: Așa!… Cu toate aceste, îmi pare rău că nu trage aci în gazdă directorul, pentru că aș fi avut de adresat o petițiune de jalbă.

LUXIȚA: Ai vreun proces?

SERVIESCU: Ba… am mai multe, dar nu mă îngrijesc de ele! Am ambiție să fiu funcționar în slujbă.

CIUPICI: Și eu am ambițiune de funcțiune!

LUXIȚA: Și barbatu meu are aceeași ambiți…

CIUPICI: une… Minunat!… vrea să zică, tot orașul vrea să fie împiegat. (Vorbesc încet împreună.)

LINA (încet, lui Tachi): Dar d-ta, domnule Tachi?

TACHI: Eu, domnișoară, nu înțeleg o asemenea proastă și ridiculă ambiție… Doresc ca guvernul să aibă nevoie de mine, iar nu eu de guvern, și astfel ar trebui să cugete toți românii!

SERVIESCU: Cum am face, oare, ca să aducem pe directorul aci?

LUXIȚA: Știi una?… Răpede-te la capitanul de poștă și așteaptă acolo pănă a sosi directorul și…

SERVIESCU: Destul, am înțeles… să-i spun că i s-a gătit gazda la d-ta de cătră domnul prefect.

CIUPICI: Perfect!

SERVIESCU: Cum perfect? prefect!… N-are a face una cu alta!

LUXIȚA: Să te văd, Serviescule, de ești meșter!

SERVIESCU: Las’ pe mine; cînd e de jucat feste prefectului… sînt unic!

LUXIȚA: Du-te dar, nu perde vreme!

SERVIESCU: M-am dus… Servus cu plecăciune… Ha, ha, ha… (Iese prin fund.)

CIUPICI: Admirabil!

LUXIȚA: De-a veni directorul aci, l-om ruga să ne recomande ministrului, după obicei… și, vorba ceea: bunu-i Dumnezeu! meșter e…

CIUPICI: Sublim!

LUXIȚA: Trebuie dar să-l primim mai cu deosebire… Tachi! aleargă prin oraș de găsește taraful de lăutari, și d-ta, domnule Ciupici, mergi la cofetărie de-mi adă vro două ocale de bonboane.

TACHI: Bucuros!

CIUPICI: Umilissimus!

(Împreună.)

Domnul director aice vine,

Haideți degrabă să ne gătim,

În casa noastră primindu-l bine,

A lui favoare să dobîndim!

(Tachi și Ciupici ies prin fund.)