SCENA II

Cei denainte, SERVIESCU (vine pe ușa din fund)

SERVIESCU: Servus și plecăciune!

LUXIȚA: A!… Domnule Serviescu… poftim!

SERVIESCU: Vă aduc, doamna mea, dragă cucoană, o veste importantă!

LUXIȚA: Care?

SERVIESCU: Acasă e nenea Naie?

LUXIȚA: Ba nu, barbatu meu a ieșit!… dar ce veste?

SERVIESCU: O veste colosală!… Și unde s-a dus nenea Naie?

LUXIȚA: S-a dus la biuroul poștei, ca să caute scrisori de la arendașul moșiei noastre! Dar ziseși că ai o veste?…

SERVIESCU: Piramidală!… Tot pleacă mîne la București nenea Naie?

LUXIȚA: Tot… plecăm cu toții… dar vestea, vestea?

SERVIESCU: Gigantescă și uriașă!

TACHI: Importantă, colosală, piramidală… spune-o astăzi!

SERVIESCU: A! domnule Tachi, aci ai fost?… nu te zărisem… Servus și plecăciune, vere!

TACHI: Te-a fi orbit vestea cea mare.

SERVIESCU (căutînd la Lina): Ba nu, mă orbiră razele brilante și strălucitoare ce ies din ochii domnișoarei Lina!

LINA (rîzînd): Pune ochelari, domnul meu!

SERVIESCU: Ah!… dacă mi-aș pune geamuri, aș fi lipsit de felieitatea și de fericirea…

LUXIȚA (cu nerăbdare): Ești nesuferit!… Spune-mi vestea, că stau pe cărbuni!

SERVIESCU: Ha, iaca… Stați să mi-o aduc aminte!… Închipuiți-vă că… am uitat-o!

LUXIȚA: Tronc!

(Toți stau grămadă pe lîngă Serviescu, aprinși de curiozitate.)