SCENA IX

MILLO, CIUPICI (intră misterios, aducînd un cornet de bomboane)

CIUPICI (în parte): Iată-l! (Se apropie nevăzut.) Domnul meu!… am onoare.

MILLO (răsărind): Ha?

CIUPICI: A vă saluta cu cea mai profundă considerațiune.

MILLO: Domnule!… (În parte.) Cine să fie barza astă neagră?

CIUPICI: Domnule directore, mă felicit că vă găsesc disponibil, căci am să vă confes un ce misterios și… oribil! (Merge de caută pe la uși.)

MILLO (îngrijit): Iaca! ce are de caută pe la uși ca un trădător de melodrame?

CIUPICI (apropiindu-se posomorit): Domnul meu! nu mă cunoașteți?

MILLO: Nu!

CIUPICI: Eu sînt cetățeanul Stanciu Ciupici, al d-voastre devotat serb.

MILLO: Ciupici!… D-voastră sînteți celebrul Ciupici?

CIUPICI: Eu, domnul meu! Ați auzit negreșit vorbind de mine?

MILLO: Ba… niciodată!

CIUPICI: Mă mir, căci eu sînt cel dîntîi care am aclamat cu entuziasm ziua de 5 și 24 Ghenar; eu am fost cel dîntîi care am aclamat cu frenesie Unirea țerilor sorori; eu am fost cel dîntîi care am aclamat cu convicțiune și esclamațiune proclamațiunea Constituțiunii; eu am fost cel dîntîi care am aclamat ziua de 2 mai!

MILLO: Și unde le-ai făcut toate acestea, domnule?

CIUPICI: Aci! Am dat probele cele mai necontestabile de profundul meu devotament cătră noul regim; dar nu-s destule atîtea! Vroiesc astăzi să probez guvernului că nu are alt partizan mai călduros decît Stanciu Ciupici! (În taină.) Domnule direptore, am descoperit o conspirațiune în Craiova cu ramificațiuni la Gorj, la Dolj și la fostul județ a Cîrligăturii de peste Milcov.

MILLO: În contra cui?

CIUPICI: În contra guvernului!… Cunosc pe toți complotașii, căci sînt amicul lor cel mai devotat, și pot să-i dau pre toți în mîna domnului ministru, dacă exelenția sa ar vroi să-mi facă onoare a să încrede în devotamentul meu și dacă… (Caută împregiur.)

MILLO: Și dacă?…

CIUPICI: Și dacă mi-ar da oarecare putere de acțiune.

MILLO: Cum?

CIUPICI: Numindu-mă aci prefect!

MILLO: Ha, ha!… ai ambițiune de funcțiune și d-ta, ca toți patrioții?

CIUPICI: Nu pentru mine, domnule direptore, dar, pentru patrie și, dacă guvernul vroiește să capete un om al său, un instrument capace și devotat pănă la moarte, n-are decît să închidă ochii și să puie mîna pe mine.

Patria, domnul meu,

Iată tot ce iubesc!

La patrie mereu

Gîndesc și iar gîndesc;

Pentru ea sînt în stare

Să-mi dau viața din pept!

Patria!… prin urmare,

Numiți-mă prefect!

Patria! alt cuvînt

Eu nu știu să rostesc.

Patrie! Nume sfînt!

Eu ție mă jertfesc!

Pe calea de mărire

Eu voi să te îndrept!

Patrie!… cu grăbire

Numește-mă prefect!

MILLO (în parte): Ar fi minunat în rol de trădător… De-aș putea să-l angagez… (Tare.) Domnul meu! nu mă îndoiesc de patriotismul și de… capacele d-voastre, dar vă mărturisesc că-mi pare lucru de mirare a vedea un om ca d-voastră cu atîtea… capace! să nu aibă altă ambiție decît aceea de a deveni un simplu prefect în provinție. Talentele d-voastre cer a să dezvolta pe un teatru mai mare… mai…

CIUPICI: Zău!… Îmi faceți onoare de a mă crede capabil!… Nu poftiți ceva bomboane, domnul meu?

MILLO (luînd bomboane): Mulțămesc… dar aș dori să vă văd figurînd în București pe o scenă mai înaltă.

CIUPICI: Ori pe care scenă, domnul meu; eu sînt la ordinele d-voastre!

MILLO (în parte): Ori pe care scenă? Apoi e al meu! (Scoate portofoliul și scrie.) Stanciu Ciupici, rol de trădător, 12 galbini pe lună.

CIUPICI (în parte, cu bucurie)-. Mă înscrie între impiegații statului. O! în fine, guvernul a pus mîna pe mine! (Tare.) Mai poftiți un bombon, domnule direptore?

MILLO: Mulțămesc… (în parte.) Caută să mă îndulcească!

CIUPICI: În consecință, îmi este permisă dulcea speranță?. ..

MILLO: Cum nu?… Mai vîrtos!… un om care descopere comploturi merită cel puțin…

CIUPICI: Cel nițel?…

MILLO: O leafă de 12 galbini pe lună.

CIUPICI: Aud? (În parte.) S-a greșit cu cifra.

(Se aude în stînga începutul corului de mai jos.)

MILLO: Dar ce s-aude?

CIUPICI: Vocile gazdelor!

MILLO: A! în sfîrșit…