SCENA VII

NUNTAȘII, TROHIN (ieșind pe pragul ușei)

TROHIN

Oameni buni, bine-ați venit!

VORNICELUL

Moșule, bine-am găsit!

TROHIN

Ce vreți la bordeiul meu?

VORNICELUL

Să-ți agiute Dumnezeu!…

Sîntem oameni călători,

Călători și vînători,

Și cătăm o căprioară

Tinerică, sprintioară,

Cu-ochișori de porumbele,

Cu cosițele-n inele

Și cu salbă de mărgele.

Și-i frumoasă, vorbitoare,

De trup gingaș ca o floare,

Păsărică cîntătoare

Care cîntă, făr’ să zboare…

Rogu-te, moșule, spune:

N-ai văzut așa minune?…

TROHIN: Ba am văzut-o, feții mei. Mai dinioare trecea pe aici și o intrat în casa mea. Așteptați să v-o aduc. (Întră înîntru și se întoarce aducînd o babă scurtă și urîtă.) Asta vă e minunea ce cătați?

TOȚI (rîzînd): O!…

TROTUȘAN: Ba, ferească Dumnezeu!… asta-i Știrba-Baba-Cloanța!…

TROHIN (rîzînd): Vezi poznă! în loc să pun mîna pe-o căprioară, am pus mîna pe-o bufnișoară. (Întrînd iar în bordei.)

VORNICELUL: Da mare hîtru-i moș Trohin! Ha, ha, ha!…

TOȚI: Mare hîtru-i!