SCENA VIII

FLORIN, FLORICA, COLIVESCU (îmbrăcat cu uniformă de muzicant recrut, aduce cu dînsul un trombon de cele mari) COLIVESCU (alergând): Florico, . Florico, veste bună! FLORICA: Ce veste? COLIVESCU: Bucură-te… M-am scris la paste, după cum ai dorit… Ian privește, m-am și îmbrăcat… așa-i că-mi șăde bine? (Se întoarce într-un picior.) FLORICA: N-ai fi de diochi… Da ulucu ist de aramă ce-i? COLIVESCU: Să vezi… d-nu căpitan o chitit c-aș fi bun de trîmbițaș și mi-o dat trîmbițoiu ista, ca să mă diprind a cînta la mojică…ian ascultă… (Suflă din trombon.) FLORICA (astupîndu-și urechile): Ho, că m-ai spăriet. COLIVESCU: Ei! acu nu mai ai ce zice, Florico… M-am lăsat de pălămărie și m-am dat la miliție de dragostea ta… mă. iei? FLORICA: Poate… (În parte.) Să-i viu de hac lui Florin: COLIVESCU: Poate? Ah! Florico… (Cîntă:) Pentru tine le fac toate, ș-apoi, tu zici numai: poate! FLORIN: Colivescule!… COLIVESCU: Taci, mă!… Florico… unde-i mai găsi așa bujor de trîmhițaș ca mine?… trupeș și cu pept de buhai? Ian ascultă… (Suflă iar din trombon) FLORIN: Destul! că ne rupi urechile. COLIVESCU: Taci, mă! Ei! Florico, spune: vrei, nu vrei? FLORICA: Apoi știu eu ce să fac?… o biată fată săracă ca mine… COLIVESCU: Tu; săracă?… Elei! da nu ți-am spus încă vestea cea bună? Nu știi cum s-o întors roata norocului? FLORICA: Nu! COLIVESCU: Ești bogată, Florico, bogată! FLORICA: Eu? FLORIN: Ea? COLIVESCU: Dan!… Iaca o hîrtie de la giudecătorie… mi-o dat-o ficioru protopopului ca să ți-o aduc. FLORICA: Ce hîrtie? COLIVESCU (deschide o coală de hârtie): O copie de pe testameatu cucoanei; Todosia, prin care te lasă pe tine clironoama averii sale. FLORICA (uimită): Pe mine? FLORIN: Pe dînsa? D-apoi eu? COLIVESCU: Tu, te spală pe buze despre avere! Pe tine te lasă argat Floricăi. FLORIN: Minciuni spui, hoțule, ca să înșăli pe Florica. COLIVESCU: Nu crezi? Hai la giudecătorie să afli adevăru! FLORIN: Hai! Auzi? argat? (Iese prin fund.) COLIVESCU: Florico, mă duc și vin îndată ca să batem mîna împreună… crede-mă, fa, nu scăpa chilipiriu de la mînă; așa pept! (Suflă tare în trombon și apoi iese.)