SCENA X

FLORIN (se întoarce abătut cu pălăria pe ochi): Am pățit-o… Cenușerii de la giudecătorie o rîs de mine cu hohot și m-o tiuit ca pe-un dulău cu tingirea-n coadă, cînd le-am cerut averea răposatei! Nu mai am nimică pe fața pămîntului!… Hoțu cel de pălămari m-o luat în trii parale, cînd m-o făcut să cred cai verzi pe păreți… I! de l-aș prinde la largu meu, ce colivă de sufletu bunicăi i-aș trage la ceafă… El îi pricina că m-am stricat cu Florica.. Ce-oi să mă fac de-acu, săracu de mine?… Florica-i mînioasă pe mine… ea-i cucoană în locul meu și are sa mă deie afară, s-agiung pe uliți, fără căpătâi. (Dîndu-și .pumni peste -pălărie.). Na, tontule! na, prostule! fudulie-ți trebuia ție? boierie-ți lipsa?..-, la grajdi, nătărăule… acolo ți-i locu… În podu șurii cu țăpoiu-n mînă, dar nu țu ciubuc! (Arie veche „Pom, pom eram eu, pom”) Pom, pom, pom eram eu, pom! Pom eram cu frunză lată, Pom, pom, pom Ș-am rămas neom. Prost, prost, prost am fost eu, prost! Căci prostia din născare Niciodată leac nu are. Prost, prost, prost, Un biet cap de prost.