SCENA II

SMĂRĂNDIȚA, TINCA

TINCA: Verișoară, ce i-a abătut bărbatului tău să-ți propuie un astfel de rămășag?

SMĂRĂNDIȚA: Nu știu; dar… lasă-l că l-oi învăța eu cum să judece femeile.

TINCA: Da bine… ce fel ai să-l înșeli?…

SMĂRĂNDIȚA (zîmbind): îi videa.

TINCA: Cum? ți-ai și închipuit planul?

SMĂRĂNDIȚA: Nu ți-am spus că femeile au cîte un drăcușor care le povățuiește? (Sună clopoțelul.) (Întră un fecior.)

SMĂRĂNDIȚA: Du-te de poftește pe madam Franț, guvernanta, să vie sus.

(Feciorul iesă.)

TINCA: Spune-mi și mie, verișoară, ce ai să faci? Mă rog matale.

SMĂRĂNDIȚA: Am să-l fac pe bărbatu meu să se înamoreze de mine.

TINCA: Cum se poate?

SMĂRĂNDIȚA: Îți pare greu lucru?

TINCA: Ba nu… D-apoi…