SCENA IV

TINCA, SMĂRĂNDIȚA

TINCA: Păre-mi-se, dragă Smărăndiță, că ți-am înțeles planul.

SMĂRĂNDIȚA: Dacă l-ai înțeles… cu atît mai bine, pentru că n-oi fi silită să ți-l tălmăcesc.

TINCA: Auzi, șirată, cum s-ascunde de mine!

SMĂRĂNDIȚA: D-apoi tu nu te ascunzi, de mine ca să citești răvașele’ ce-ți scrie Nicu Tolinescu? TINCA (turburîndu-se): Cine?… Nicu?

SMĂRĂNDIȚA: Parcă eu nu știu? Dar să lăsăm vorba asta… Ia ascultă, Tincă: cum voi ieși de-acasă, să dai poroncă tuturor slugilor să se culce și să stingă toate lumînările de prin odăi, pentru ca să fie întuneric preste tot locul cînd m-oi întoarce.

TINCA: Dar pentru ce?

SMĂRĂNDIȚA: Pentru că mi-ai înțeles planul. (Trage clopoțelul.)

(Lacheul intră.)

SMĂRĂNDIȚA: Du-te de adă o trăsură bună și să-i zici să steie la poartă.

(Lacheul iesă.)

TINCA: Ai să ieși?… Și mult ai să întîrzii, Smărăndiță?

SMĂRĂNDIȚA: Nu știu; dar să nu cumva să te găsesc deșteaptă… auzi?

TINCA: Nu te teme, că eu acuș mă culc.