TINCA, SMĂRĂNDIȚA, MADAM FRANȚ
MADAM FRANȚ: Iaca domino, cuconiță.
SMĂRĂNDIȚA: A! foarte mulțămesc, madam Franț.
MADAM FRANȚ: Ce se mai mira croitorul, cînd i-am cerut un costum!… Se uita la mine și nu voia să creadă că. eu aș fi avut de gînd să merg la bal-masqué… Parcă bătrînele nu mai au inimă și gust de joc.
SMĂRĂNDIȚA: Croitoru-i un obraznic.
MADAM FRANȚ: Asta i-am zis și eu.
SMĂRĂNDIȚA: Hai cu mine să mă-mbraci, madam Franț.
MADAM FRANȚ: Haide, cuconiță.
(Smărăndița iesă prin stînga, madam Franț o urmează pănă la ușă și pe urmă se-ntoarce iute de dă un răvaș Tincăi.)
MADAM FRANȚ: Ține, dragă duducă, un răvaș de la cuconul Nicu.
TINCA: A! cînd ți l-a dat?… Îmi vine să te sărut de bucurie.
MADAM FRANȚ (fugind): Acum, acum. (În parte.) Ia așa eram și eu cînd eram tînără. (Întră în stînga.)