SCENA VII

TINCA, MADAM FRANȚ, SMĂRĂNDIȚA (îmbrăcată în domino și țiind o mască de catifea neagră în mînă)

SMĂRĂNDIȚA (întrînd): Iată-mă-s gata.

TINCA (în parte, ascunzind răvașul): Verișoara!…

SMĂRĂNDIȚA (apropiindu-se de Tinca, o sărută pe frunte): Cu seara bună, verișoară. (Încet.) Ce-ți mai scrie Nicu?

TINCA: Nicu?…

SMĂRĂNDIȚA: Ha, ha, ha!… Nu ți-am spus că știu tot?

(Feciorul intră.)

FECIORUL: Trăsura-i la poartă.

SMĂRĂNDIȚA: Bine… Să te duci acum îndată la Miculi, să ceri un șal negru și să-l aduci aici.

(Feciorul iesă.)

SMĂRĂNDIȚA (în parte): A! Teodorene!… pui rămășag cu femeile, cînd îi treaba pe înșelat?… Bine, bine!… (Tare.) Seara bună, madam Franț… Tinco, nu uita ce ți-am spus. (Iesă prin fund.)