SCENA VI

TINCA

Dragu Nicu!… Să videm degrabă ce-mi mai scrie? (Deschide răvașul și citește:)

„Duducă Tincă! Știi cît te iubesc din ceasul acel preafericit în care am jucat cu d-ta la revelion! Știi că sînt gata a jertfi tot ce am mai scump pe lume pentru a împlini poroncile ce ai binevoi să-mi dai!… Știi că cea mai prețioasă dorință a inimei mele este de a te numi, într-o zi, scumpa mea soție!… Dă-mi voie să mă întîlnesc cu d-ta macar un ceas, pentru ca să-ți spun din viu grai toată dragostea ce ai insuflat robului d-tale.

Nicu Tolinescu.”

Ah, ce plăcere, ce bucurie,

În al meu suflet acum simțesc!

Curînd aice are să vie

Nicui, pe care de mult iubesc.

De cind, la Curte,

Făcîndu-mi curte

Dulci complimente mi-a adresat,

De fericire

Și de uimire

Inima-mi bate neîncetat.

Mi-aduc aminte

De-a lui cuvinte

Ce la mazurcă tainic mi-a zis,

Ș-a lui privire

Cu mulțămire

De-atunci adese o văd în vis!

Ah, ce plăcere, ce bucurie,

În al meu suflet… ș.c.l.