SCENA XI

NICU, TINCA, MADAM FRANȚ (aducînd un șal)

MADAM FRANȚ: Iaca șalul de la Miculi, duducă Tincă. Tinca (sculîndu-se): Ia să-l văd.

(Nicu se scoală asemene și se apropie de masa unde madam Franț a așezat șalul.)

MADAM FRANȚ: Ce frumos șal!… Trebuie să facă vro sută de galbeni.

TINCA: Tare-i elegant! Cum îți pare, monsiu Nicule?

NICU: Îmi pare minunat… dar aș dori să-l văd pe umerile unei dame, pentru ca să judec ce efect face!

MADAM FRANȚ: Ia, cearcă-l d-ta, duducă Tincă!

NICU: Bine zice madam Franț… Cearcă-l d-ta, ca să știm de se prinde pe o talie elegantă…

TINCA: Dacă vreți numaidecît, bucuros.

MADAM FRANȚ: Vină de-mi ajută, monsiu Nicule, ca să-l întindem.

(Nicu și madam Franț s-apucă de întins șalul, dar Nicu se greșește și-l întoarce pe dos.)

MADAM FRANȚ: Nu așa, că-l dai pe dos.

NICU: Da cum?… Nu-i bine?

TINCA: Dă la mine, monsiu Nicu, să-l strîng eu, că d-ta nu știi.

NICU: Poftim; dar cu astă condițiune, că să ți-l pun eu pe umeri.

TINCA: Bine.

(După ce madam Franț și Tinca au îndoit șalul cum se cuvine, Nicu ie șalul și-l pune pe umerile Tincăi.)

NICU (în parte, puind salul Tincăi): Ce talie!… (Oftează.)

MADAM FRANȚ: A!… Ce frumos îți șede, duducă Tincă. Doamne!… cînd ai ști cît ești de frumușică!… Nu-i așa, cucoane Nicule?

NICU (cu jumătate de glas): Dar. (Oftează.)

(Tinca se primblă cu cochetărie pe dinaintea lui Nicu.)

TINCA: Cît de bine are să-i pară verișoarei!… și ce bine are s-o prindă!

NICU: Dac-a prinde-o așa de frumos ca pe d-ta, mademuazelă, cred că i-a părea foarte bine.

TINCA: Mai ales la Copou, trebuie să facă un efect minunat.

MADAM FRANȚ: Știți ce? Hai să ne închipuim că sîntem la Copou și că ne primblăm cu toții pe iarbă verde… d-voastră la brațetă amîndoi și eu în urmă.

TINCA: Ha, ha, ha!… Ce idei poznașe ai cîteodată, madam Franț.

MADAM FRANȚ: Da, zău!… Hai să mai rîdem puțintel. (Luînd pe Nicu de mină.) Vină încoaci, monsiu Nicule. (Se apropie de Tinca.) Dă brațul duducăi… Așa… acum hai să ne primblăm.

(Nicu și Tinca se primblă rîzînd. Madam Franț îi urmează.)

TINCA: Doamne!… ce nebună ești, madam Franț!

MADAM FRANȚ: Ia uitați-vă ce de mai dame frumoase, ce de mai cavaleri plăcuți se uită la d-voastră… De nu v-ar deochia!…

NICU: Da bine, că-i veselă de tot Madam Franț! (Rîzînd.) Ne face de rîdem ca nebunii.

MADAM FRANȚ: Ei, primblați-vă împreună, că eu sînt cam ostenită și trebuie să mă odihnesc puțin; dar să luați seama la trăsuri.

TINCA: Ce?… iar te duci, Madam Franț?

MADAM FRANȚ: N-ai nici o frică, că. ai un cavaler cu d-ta. (În parte.) Iar încep a fi de prisos… mă duc să mă culc. (Iesă.)