SCENA II

SUZANA, ȚĂRANCE (mergând la fântână cu cofe)

ȚĂRANCELE

La fântâna dintre flori

Fetele se duc în zori

Să-și umple cofițele,

Să-și scalde gurițele.

La puțul fărtatului

Merg babele satului,

Merg, sărind ca ielele,

Să-și scalde zbârcelile.

O ȚĂRANCĂ: Bună ziua, Catrină.

CATRINA: Mulțumim d-tale, lele Safto.

ÎNTÂIA Ce-ți mai face bărbatul?

CATRINA: A ieșit la boieresc cu noaptea-n cap.

ÎNTÂIA Adevărat oare să fie, lelică, c-o să se ridice boierescul?

CATRINA: Dumnezeu știe! dar, de-o bucată de vreme-ncoace, românii noștri s-o amețit de cap, parcă i-o umflat rusaliile.

ÎNTÂIA Mai știi păcatu? De câtva timp urlă câinii toată noaptea- n sat.

CATRINA: Or fi zărind vrun duh necurat pi-ntuneric.

TOATE (făcându-și cruce): Ferească sfântu!

CATRINA (apropiindu-se de Suzana): Fa, Suzană, de ce șezi așa dusă pe gânduri?

SUZANA: Duc dorul lui Toader, lele Catrino.

CATRINA: Vai de mine!... de-abia însurat ș-o și uitat cărărușa casei?

SUZANA: Apoi, de când poruncile aieste nouă care curg pe nică, pe ceas, nu mai are cap omu să-și mai vadă bordeiul. Când îi la subprefecătură, când la cășărie...

CATRINA: La cășărie?... la stână?

SUZANA: Ba nu, fa, la sameșu cel cu cășăria. Ia păcate!

CATRINA: Și tu rămâi cuc pe prispa casei.

SUZANA: Și torc pân’ ce nu mai văd bine; dar voi?

CATRINA: Noi? Nu mai înțelegem ce-o pățit oamenii noștri, că nu mai sunt ca mai-nainte veniți de-acasă. Spun lucruri de pe ceea lune. Mai ieri, bărbatu-meu era cu chef și se lăuda că mi-o cumpăra malote de covenție. Ce să fie aceea, Suzano?

SUZANA: Cică-i o materie țesută nu știu unde... în doi peri.

(Se aud chiote și lăutari în crâșmă.)

CATRINA: Ian auzi hoții de bărbați cum se veselesc făr’ de noi. Știți una, fa?

TOATE: Ce, lele Catrino?

CATRINA: Hai să ne-ntoarcem pe-acasă și să ne facem bolnave, ca să nu găsească ei de mâncat când s-or întoarce de la crâșmă.

O ȚĂRANCĂ: Dar dac-om păți vro șotie?

CATRINA: Șotie? să nu-i împingă păcatul, c-or da peste rusalii! Haide, haide.

ȚĂRANCELE (ieșind)

Ardă-i focul de bărbați!

Să-i lăsăm azi nemâncați.

De nimică nu ne pasă,

Că suntem stăpâne-n casă.