SCENA VIII

GALUSCUS, SUZANA și, mai pe urmă, TOADER

GALUSCUS (tresărind): Cine ride? Iar Suzana?... Ce belă e!... ce pudoare în fața ei!... Suzano, nu te duce încă, că am se-ți spun un ce misterios.

SUZANA: Ce lucru să fie oare?

GALUSCUS: Ascultă.

Suzană, ești belă, ești chiar florelinte,

Ș-a tale belețe mă scoate din minte!

Ești belă! și chipu-ți treptat se belesce,

Și anima-mi, belo, amând vestezesce!

Te am cu pășiune, te am cu ardoare

Ș-amoarea-mi vibrează lâng-a ta pudoare,

Te am, și de-acuma viața mea toată

Va fi pentru tine oficiolată!

SUZANA: Nu te-nțeleg, domnule, ce vrei să-mi spui... Tot zici că m-ai... tot pomenești de pășune, de flori de linte, de moare, de putoare... Ce limbă grăiești, că parcă se bat calicii în gura d-tale?

GALUSCUS: Ah! nu m-ai cumprins?

SUZANA: Nici te-am prins, nici te-am înțeles, că doar n-am învățat tătărește.

GALUSCUS: Cum?... Suzană, n-ai priceput că deja un incendiu volcanic arde în anima mea?

SUZANA (în parte): Așteaptă, mangositule!... păsărește vrei? (Tare.) Stivini, ivini, căvănă, evene, stivini, nevene, buvunu, nuvunu?

GALUSCUS (cu mirare): Buvunu, nuvunu? Ce jerg e acesta? În van îmi tortur inteligința ca să capisc buvunu, nuvunu. Aceste sclămăciuni nu aparțân idiomului năciunei noastre. În consecință mă găsesc în pusăciune a nu le putea da o interpretăciune rățională.

SUZANA (în parte): N-o înțeles?... Să-i vorbesc în limba lui. (Tare.) Baciune, tăciune, teciune, pârciune, dalciune, niciune, cuciune, naiciune, minciune, teciune... Ai priceput acum?

GALUSCUS (cu mulțumire): Acu mai vii de-acasă, dar n-am priceput nici acum bine de tot, căci vorbesci prea iute.

SUZANA: Ha, ha, ha, greu ai mai fost de cap!... Ian ascultă, domnule Gălușcă, dacă vrei să vorbești românește ca să te înțeleagă românii, bine; iar de nu, du-te, omule, de unde-ai venit, că nu ți se trec brașoavele pe la noi.

GALUSCUS: Ei apoi, Suzano, de vreme ce mă condamni să-ți vorbesc în limba vulgară a părinților mei, îți spun curat, pe șleah, că-mi ești drăguță și că mă usuc de dorul tău.

SUZANA (în parte): Iaca, iaca! s-a aprins tăciunele.

(Toader se arată în fund.)

TOADER (în parte): Oare ce pune la cale Suzana cu dnul Gălușcă?

GALUSCUS: Suzano, răspunde-mi și tu pe șleah, vrei să te dai în dragoste cu mine?

TOADER (în parte): Auzi Gălușca dracului?

SUZANA (în parte): Îmi vine să i-o joc bună stropșitului.

GALUSCUS: De primești, ai dat peste noroc!... Nu-ți pomenesc de onoarea ce ar fi pentru tine ca să fii în relăciune cu un om învățat cum sunt eu!... Ești femeie pricepută ș-o înțelegi; dar apoi, gândesce, Suzano, că pusăciunea mea de plenipotinte mă face destul de potinte, ca să fiu de mare folos sau de mare pagubă prostului cel de Toader, bărbatul tău...

TOADER (în parte, furios): Prost!... ghidi, sparge casă!

GALUSCUS: La ce te hotărăști, Suzănică?... Răspunde fără sfială, nici rușine, draga mea, căci pudoarea nu-i inimică amoarei.

SUZANA: Apoi dă, domnule... știu eu ce să fac?

GALUSCUS: Să te-nvăț eu. Când a înnopta, oi găsi o treabă lui Toader ca să-l depărtez, și-n lipsa lui, oi veni pe furiș la tine. Vrei?

TOADER (în parte): O! îmi vine să-l toropesc.

GALUSCUS: Să vin pe furiș, Suzano? Sclamă, dragă, sclamă că vrei să vin. Nu-ți etufa simțiciunea.

SUZANA: Dar dacă te-a vedea cineva?

GALUSCUS: Asta-i uă considerăciune gravă!... Cum să facem dar?

SUZANA: Știi una? Aștept să vină soră-mea mai într-amurg. Îmbracă-te-n haine femeiești, și dacă te-a și zări cineva, a crede că-i Ileana.

GALUSCUS: Perfect! Sublim! Suzano, am să mă prefac în zină, în Venus.

TOADER (în parte): Așa vă-i tocmala? (Vine în scenă.) Domnule Gălușcă...

GALUSCUS (tresărind): Ha?... Teodor?... Ce voiești, amice?

TOADER: Ce vreau?... Vreau să-ți spun verde-n ochi...

SUZANA (încet, lui Toader): Stăpânește-ți gura, Toderică.

GALUSCUS: Aștept, vornice, să-mi spui verde-n ochi... Ce?

SUZANA (pișcând pe Toader): Taci, bărbate.

TOADER: Că... că te-așteaptă subprefectul.

GALUSCUS (în parte): O cam sfeclisem! (Tare.) Mă așteaptă dnul Răzvrătescu? Bine, mă duc să-l găsesc. Suzano, nu uita ce te-am rugat... Adio, salve! (Iese prin fund.)