„ Cartea neagră”

La Aiud a fost scrisă o carte „neagră” despre activitatea Legiunii.

Oculta comunistă nu s-a mulţumit cu atâtea suflete prăbuşite. Nu i-a fost suficient cât a umilit pe conducătorii Legiunii… Voia şi o „adevărată istorie” scrisă a tuturor acestor blasfemii.

Pentru această ponegrire a format o adevărată echipă compusă din mai multe persoane prăbuşite, în fruntea cărora s-a situat legionarul – oarecând de elită-TacheSavin.

În „cartea neagră”, istoria Legiunii a fost falsificată. A fost ridiculizată. Toate acţiunile lui Codreanu şi celorlalţi legionari au fost răstălmăcite şi împroşcate cu noroi, Căpitanul Corneliu Zelea Codreanu a fost prezentat ca un om de nimic. Un beţiv, un afemeiat. Ion Moţa, Vasile Marin şi ceilalţi martiri legionari au fost zugrăviţi în acelaşi mod.

Cartea are aproximativ 700-800 pagini. Este scrisă frumos, caligrafic, cu peniţa. Este scrisă pe coli de hârtie superioară de format mare. Seamănă cu evangheliile legate în piele şi argint de către călugării cuvioşi ai evului mediu.

După ce lucrarea a fost terminată a preluat-o comandantul Crăciun, care a citit-o cuvânt cu cuvânt, de la început pană la capăt. N-a fost mulţumit cu ce s-a scris. Legiunea a fost prea puţin ponegrită…

Securitatea încă nu se şlefuise. Dorea o blasfemie totală, cu vorbe grele şi cat mai murdare…

Ce era de făcut?

Să o rescrie?… Se constata o mare grabă din partea autorităţilor. Era semnul că sfârşitul calvarului se apropia vertiginos.

Cartea nu avea un început şi nu avea o încheiere, ca orice carte scrisă aproximativ bine.

Colonelul Crăciun, agitat şi extrem de nervos pentru că nu i-a ieşit pasenţa aşa cum ar fi dorit-o el, l-a însărcinat pe Stere Mihalexe (un legionar de frunte, prăbuşit) ca să se ocupe de terminarea cărţii.

Stere Mihalexe i-a propus colonelului Crăciun ca unul sau mai mulţi legionari să facă acestei cărţi o recenzie. I-a recomandat pentru aceasta pe jurnalistul Simion Ghinea şi pe profesorul Petre Ţuţea. Directorul n-a fost de acord. Propunerea lui era ca unul din cei doi să-i facă introducerea iar celălalt încheierea…

A rămas pe a directorului.

Cum Simion Ghinea era bolnav şi extrem de slăbit la spitalul închisorii, au dus cartea în camera în care era internat acesta şi acolo au lecturat-o trei inşi: Simion Ghinea, Petre Ţuţea şi prelatul Valerian (Bartolomeu) Anania.

Trei zile le-au trebuit până ce au citit-o de la cap la coadă. Colonelul Crăciun venea des şi agitat întrebând de fiecare dată dacă s-a terminat.

Introducerea a fost făcută de Simion Ghinea, iar încheierea de către Petre Ţuţea. Ambii au avut grijă să nu ponegrească Legiunea şi nici pe membrii ei -aşa cum cerea comandantul închisorii. În grabă mare cartea a fost legată frumos, ca în vremurile de demult (sub îngrijirea lui Valerian Anania) şi trimisă cu un curier special la Ministerul de Interne.

După legarea ei – când totul a fost terminat, gata de a fi trimisă – multe personalităţi legionare au fost obligate să o semneze.

Oculta comunistă voia să aibe confirmarea că cele scrise în carte sunt „'adevărate”.

O parte a refuzat să semneze şi au tras pentru aceasta cruntele consecinţe. O altă parte a semnat cu menţiunea că fac acest lucru din solidaritate cu camarazii lor, fără să o fi citit.

Fiecare ar fi dorit să scape de această „tortură”… Era greu de scăpat şi cu pielea întreagă şi cu faţa curată.

Presiunile cele mai mari s-au făcut asupra personalităţilor consacrate şi cunoscute de toată lumea. Regimul comunist voia ca, în primul rând, acestea să fie terfelite în noroi. Terfelirea trebuia neapărat să se facă cu propria lor mână.