Explozia.

Cu asta Parpalac a aprins fitilul explozibilului. N-am mai putut să suport. N-am avut puterea să mă abţin, ci am sărit în sus ca muşcat de şarpe. Am înaintat şi am bătut cu pumnul în masă zicând:

— Declar în faţa celor 150 de deţinuţi – toţi tineri LEGIONARI care s-au maturizat în închisoare suportând martirajul IMPUS DE COMUNIŞTI:

CRIMELE DE LA PITEŞTI LE-AU FĂCUT PARTIDUL COMUNISTROMÂN ŞI SECURITATEA. Moral şi material noi suntem victime şi „ţapi ispăşitori.” Eu nu am fost şi nu mă voi face niciodată propovăduitorul crimelor comuniste!

Atunci am văzut cum se ridică – chiar din prezidiu – Jean Bolfosu zicând:

— Aşa este! Domnu Voinea are dreptate!

Rând pe rând s-au ridicat cei din prezidiu confirmând cele spuse de mine. Parpalac a rămas singur să-şi rumege prostia şi ticăloşia.

În sală s-a pornit un murmur care creştea în intensitate, unii începeau să vocifereze. Şedinţa se transforma în vacarm…

Am aflat mai pe urmi că înainte de a se organiza această şedinţă oamenii au fost intoxicaşi cu vestea că:„…Va veni Voinea Octavian care vă va confirma că acele crime din închisoarea Piteşti au fost făcute de conducerea legionară, nu de comunişti”.

Mişeii… Au mizat pe frica remanentă ce s-a menţinut la cei trecuţi prin Piteşti. Socoteau că, luat prin surprindere, nu voi avea curajul să spun adevărul, ci mă voi lăsa târât de curentul laşităţii pe care aceştia îl infiltrau în sufletele noastre zdrobite de atâta suferinţă.

S-au înşelat. Treburile au ieşit pe dos.