Concluzii asupra „reeducării” de la Piteşti, Gherla şi Aiud.

Cititorul neavizat, neobişnut cu dimensiunile extraordinare ale mişeliilor comuniste trebuie să cunoască un lucru simplu de la care se porneşte:

Nimeni nu a intrat în puşcărie ca să devină comunist, informator al Securităţii sau torţionar al propriilor tovarăşi de drum.

Dacă printre cei arestaţi s-au găsit şi oameni slabi din fire, oportunişti care „şi-au dat seama că au greşit” apucând pe cărarea cea strâmtă – chiar în prima zi după arestare – lucru acesta nu este deloc de mirare. Aceasta este natura lucrurilor. La zece, la douăzeci de oameni trebuie să existe şi un trădător. Un om slab, un om de nimic.

Gândiţi-vă că şi Hristos a avut între cei doisprezece apostoli un trădător, un om de nimic.

Chiar şi aceşti oameni de nimic care s-au pus în slujba duşmanilor, în speranţa că vor scăpa şi vor profita.

— Chiar şi aceştia nu au intrat de bună voie în puşcărie (Spre a-şi schimba în acest mediu ideile).

S-a constatat că toţi acei care au trecut în mod voluntar de partea lui Ţurcanu au fost rău atinşi de „filoxera” ideilor comuniste încă înainte de arestare. Comuniştii au arestat cu grămada. Au arestat pe duşmanii lor, dar printre aceştia chiar şi adepţi ai comuniştilor. Iată cum printre cei etichetaţi de anchetatori legionari se găseau comunişti sadea…

De aici se porneşte. Din acest punct de vedere trebuiesc luate în considerare toate fenomenele care s-au produs.

Unicul vinovat este Oculta comunistă – cea moscovită şi autohtonă, manipulate de la mare înălţime de Oculta internaţională.

Ca persoane individuale în care Oculta comunistă a avut încredere au fost mişeii din rândurile minorităţii evreieşti, urmaţi îndeaproape de mişeii români, special instruiţi în şcolile NKVD-ului de la Moskova şi ulterior în ţară.

Dintre deţinuţi, singurul vinovat este studentul EUGEN ŢURCANU, care a avut doar masca de deţinut. În realitate el a fost un agent special instruit. Avea o dispoziţie spirituală din naştere spre ambiţii de mărire nemăsurate. Fapt sesizat de Ocultă şi exploatat la maximum. Vinovăţia lui Ţurcanu e la nivelul vinovăţiei Ocultei comuniste şi a celei internaţionale, Vinovăţia voluntarilor ce l-au urmat pe Ţurcanu este ca a oricărei iude obişnuite… Cum s-ar zice – laşi şi trădători de duzină.

Întreaga operaţiune de depistare, instruire şi verificare a loialităţi lui Ţurcanu s-a făcut într-un secret desăvârşit.

După ce a fost imbecilizat şi testat, a fost introdus pe furiş în închisoare între deţinuţi.

În continuare s-a „specializat” în materie de distrugere a sufletului uman, adăugând experienţă după experienţă. Din ce a fost satanizat s-a satanizat şi mai mult.

Acţiunea lui Ţurcanu n-a fost altceva decât o sarcină de partid pe care trebuia să o ducă la bun sfârşit în calitate de comunist activ.

Şi-a jucat rolul excelent. De nota zece. A reuşit să facă pe „deţinutul”, pe „vinovatul”…

A ajuns să îngrozească mii de oameni bravi, care l-au considerat de o „inteligenţă” rară.

N-a fost deloc atât de inteligent precum l-au considerat victimele. Când ai atâta putere la dispoziţie împotriva semenilor tăi e foarte simplu să fii „inteligent”.

Finalul misiunii sale a dovedit că a fost unul din cei mai mari proşti care s-au născut pe lume.

El, care cunoştea tehnica proceselor trucate încă înainte de a fi introdus în închisoare, n-a intuit – nemernicul – că va fi victima propriilor sale crime., „Fenomenul Piteşti” o dată declasat se reproduce de la sine. Aşa se explică răspândirea lui în China comunistă şi – presupunem – că şi în alte ţari asiatice.

„Fenomenul Piteşti” constituie chintesenţa comunismului. Omenirea n-a sesizat acest lucru/!

Operaţiunea spălării creierului la Piteşti s-a aplicat – în exclusivitate -tineretului roman. Abia la Gherla s-a aplicat şi unui tânăr de origine maghiară şi unui preot armean (Papken Keropian).

Victimele, supravieţuitori ai marelui masacru, în unanimitate, sunt de acord că grozăviile petrecute nu pot fi judecate şi corect apreciate decât de înseşi victimele.

Cei care n-au suportat măcelul nu sunt capabili să sesizeze grozăvia, nu pot avea viziunea de a pătrunde în adâncimea fenomenului.

Se pune întrebarea: Dar dacă Dumnezeu nu voieşte ca judecata să aibă loc? Atunci ce rămâne de făcut?

După câte se constata, Dumnezeu n-a permis acest lucrul. Dacă l-ar fi permis, judecata ar fi avut loc până acuma…

Aproximativ zece la sută din victimele Piteştiuiui mai sunt în viaţa. Cu toţii au depăşit vârsta de 70 ani şi se pregătesc de lungul drum al veşniciei.

Oculta comunistă transformând – prin tortură neîntrerupta – pe eroi în mişei, a mizat pe „complicitatea „ la crimă a înseşi victimelor. Uneltirea este Satanică…