Iancu Avram.

Un alt evreu pe care l-am cunoscut şi cu care m-am împrietenit a fost Iancu Avram.

Era în cameră cu noi unul pe nume Stoianovici. O hahaleră incolora, fost plutonier de jandarmi, care nu ştia de brânza lui nici ce vrea, nici ce meserie are. Era neîntrecut în vorbe de ocară şi necuviinţe de tot felul.

Când Iancu Avram a fost introdus în cameră, ca orice deţinut nou venit privea în dreapta şi în stânga speriat după un loc unde să se culce.

Arunci Stoianovici se ridică în picioare şi pe un ton răstit strigă la evreu:

— La Palestina cu tine jidane, ce cauţi aici?!

N-am putut să suport această neomenie din partea „tamburului” faţă de o persoană cu care trăgeam aceeaşi osândă şi i-am replicat zicându-i:

— Domnule Stoianovici, Iancu Avram va dormi cu mine în pat, alături de.

Mărculescu şi de Olteanu.

— Ia uite domnule, chiar dumneata care eşti legionar, pe cine te-ai găsit să găzduieşti, pe un jidan!

La rândul meu i-am întors-o dându-i câteva parabole din Evanghelii.

Din colţul opus al camerei îl luă un altul în „şpraiţuri”, apoi altul şi tot aşa, pană s-a ridicat toată camera împotriva nemernicului şi astfel i-am închis gura.

Iancu Avram s-a încadrat în rândurile noastre cu statut de deţinut „bandit”. I-am ascultat păsurile şi am aflat că în timpul războiului a făcut parte din categoria celor transferaţi de către Antonescu în Transnistria.

Cum în închisoare oamenii ajung să discute intimităţi pe care în alte condiţii nu le-ar discuta, am aflat de la Iancu Avram susţinerile multor evrei din tagma celor de rând. Părerea multora dintre aceştia era că ei sunt victimele propriilor lor conducători. Că aceştia pentru a-şi păstra poziţiile au dus masele de evrei de rând la distrugere, susţinând că se vor regenera mai pe urmă.

Cu ţoţă disperarea în care cădea câteodată, era sigur că va scăpa. Că va fi socotit un evreu sionist rătăcit care a încercat să deturneze un avion, dar a fost prins. Eu însă îi ziceam împotrivă:

— Iancule, Iancule, te vor pedepsi ai tăi. Nu pentru că ai vrut să fugi, ci pentru că ai fost atât de nărod că te-au prins.

Într-o zi Iancu Avram a fost invitat la grefă. Acest lucru 1-a speriat, nefiind obişnuit cu asemenea invitaţii. L-am încurajat zicându-i că atâta timp cât nu-şi încarcă conştiinţa cu păcate, în mod sigur Dumnezeu îl va ajuta să scape. La întoarcerea de la grefă era mai liniştit. Avea impresia că-i vorba de rejudecarea procesului…

— Iancule, fii sigur că scapi. Vei mergem Israel unde vei culege vagoane de portocale pe care le vei trimite în România, de unde prietenul tău Octavian Voinea îţi va trimite, la rândul său, vagoane şi vapoare întregi de cherestea şi astfel amândoi vom ajunge milionari.

Iancu se entuziasma făcând socoteli precise şi corecte, dar la urmă zicea:

— Tavi, Tavi, toate acestea sunt prea frumoase ca să se împlinească.

— Fără nici o grijă Iancule. Mântuitorul ne învaţă să sperăm şi să iubim şi tot ce dorim vom avea.

Într-o zi Iancu Avram a fost chemat la grefa şi nu s-a mai întors. Am aflat că i s-a rejudecat procesul şi că a fost pus în libertate.