Evreul Nathan.

Încă un evreu cu care m-am întâlnit în camera de semiizolaţi era unul pe nume Nathan.

Era acest Nathan supravieţuitor al lagărului de la Auschwitz şi era condamnat pentru că fusese turnător al conaţionalilor săi în faţa organelor de administraţie naziste. Spera totuşi să scape, căci avea un fiu, ofiţer în armata americană, care se interesa de el.

Acesta făcea pe ţăcănitul la cap. O făcea cu mare efect, mai ales că administraţia nu-1 pedepsea pentru aceasta.

Lucra la atelierul de vopsitorie. Într-o zi a prins un porumbel pe care 1-a vopsit în toate culorile. Pentru noi a fost o distracţie nemaipomenită şi un moment de relaxare când am văzut cum ceilalţi porumbei au sărit pe cel vopsit gata să-1 omoare…

Altădată, când a venit închiderea, Nathan s-a trântit la pământ strigând cât îl ţinea gura:

— Sunt mort, sunt mort!

Situaţia ne convenea la toţi pentru a vedea cum reacţionează administraţia. Dacă unul din ceilalţi ar fi făcut una ca asta ar fi fost călcat în picioare.

Sosi şi echipa de gardieni pentru închidere.

— Nathan, scoală-te de acolo, î1 apostrofă primul gardian.

— Sunt mort, sunt mort! Striga Nathan.

— Scoală Nathan că avem noi metode să te înviem. Te bag la neagra şi îţi trec ţie toate pandaliile.

Nathan – simţind că ameninţarea gardianului nu-i o glumă – a sărit în picioare luând poziţia de drepţi:

— Ce, pe mine mă băgaţi la neagra? Voi n-aţi aflat că această puşcărie îmi aparţine în întregime mie? M-a împroprietărit Petru Groza cu ea. După ce eu voi prelua puterea în România vă bag pe toţi la neagra şi veţi vedea cum din roşii veţi deveni negri.

Erau momente de amuzament care ne mai răcoreau puţin. Nathan ii ataca exact pe inima noastră, numai că lui nu-i făceau nimic pentru toate aceste aiureli.