Drojdia de bere.

Când ne-au distribuit cărţile poştale ca să scriem acasă după alimente şi îmbrăcăminte, studenţii de la medicină ne-au sfătuit (prin morse) să cerem de acasă, în contul medicamentelor, drojdie de bere. Aceasta este foarte ieftină şi uşor de găsit. În plus, are avantajul că conţine multă vitamina „C” de care noi aveam atâta nevoie. În felul acesta toţi deţinuţii am scris acasă după drojdie de bere.

Aşa cum am arătat în capitolul anterior, calciul gluconic şi drojdia de bere mi le-au aruncat unul peste altul în gamelă, având voie să ie duc în celulă.

În timpul acela, în celulă eram patru inşi: eu, Eronim Coraşa E, Constantin Paragină şi losif V. Iosif.

Am pus gamelele cu „medicamente” pe pervazul ferestrei şi plini de emoţie am început să vorbim fiecare despre familia lui.

La un moment dat auzim zgomotele hârdaielor care aduceau mâncarea de prânz. Dintr-o dată toţi patru am întors capul privind spre gamelele aşezate cuminţi pe pervazul geamului. Nu ne venea a crede ochilor ceea ce vedeam: Conţinutul celor patru gamele s-a umflat şi a crescut ca o spumă gata-gata să se reverse peste marginile gamelelor, Ce-i de făcut? Timp pentru socoteli nu era. Ne-am dat seama că drojdia de bere a pus în fermentaţie rapidă zahărul din calciul gluconic.

Să-l aruncăm la tinetă? Nu ne înduram. Să-l lăsăm în gamele? În ce vom mânca?

Am decis cu toţii să mâncăm conţinutul spre a nu rămâne în pagubă apoi fie ce-o fi!

Abia am terminat de mâncat spuma cu bucluc că hop şi masa. Am înfulecat la repezeală şi poşirca de prânz, dar să vezi nenorocire… Numai după două-trei minute, am început să ne umflam văzând cu ochii. Parcă cineva sufla aer în noi cu o pompă de mare capacitate. Simţeam că plesnim.

Ne-am întins toţi patru pe paturi dar, în continuare, ne umflam vertiginos. Unul din noi s-a ridicat în şezut şi făcu gârrr, a dat drumul la o râgâitură cât o târlă întreagă de porci, apoi a respirat uşurat. Se vedea că s-a mai desumflat puţin.

După primul a urmat al doilea şi apoi ceilalţi doi. Astfel toţi patru râgâiam câte una bună şi ne mai desumflam.

Am observat că atunci când stăteam întinşi ne umflam rapid, iar când ne ridicam în şezut râgâiam prelung. În felul acesta timp de vreo trei ore am tot făcut acest soi de mătănii originale până ce efectul drojdiei de bere a încetat şi furtuna din stomacuri s-a domolit. Cina ne-a găsit pe cei patru istoviţi la marginea patului, ca după o zi de coasă sau de plug.