Ghemul de sfoară.

La un moment dat, gardianul găseşte – nu ştiu pe unde – un ghem de sfoară destul de mare. Era un obiect deosebit de periculos şi interzis pentru deţinuţi. A pus ghemul de sfoară pe măsuţa din capătul coridorului şi apoi a scos, celulă după celulă, pe tineri la plimbare. Unul dintre tineri i-a furat ghemul.

Treaba era gravă. Ca să facă percheziţie el de unul singur, pe întreg celularul, era peste putinţă. Aceste operaţiuni se organizau de conducerea închisorii, nu de orice pârlit de gardian. Nici să raporteze superiorilor nu-i dădea mâna, deoarece, pentru o astfel de neglijenţă putea să fie dat afară din serviciu…

Aşa că s-a adresat celor care erau şefi cu autoritate asupra deţinuţilor. M-a rugat şi pe mine, dar am ridicat neputincios din umeri.

Cu mine în celulă era şi Valeriu Gafencu – persoană deosebit de respectată de toţi deţinuţii, ba chiar şi de către personalul administrativ. L-a rugat şi pe el să caute ghemul şi să i-l înapoieze.

— Domnul gardian -îi zise cu glasul blând Gafencu – dacă a fost luat de un deţinut eu am să-l găsesc, dar pun nişte condiţii: să trec prin toate celulele secţiei ca dumneavoastră să nu vă daţi seama unde l-am găsit. După ce vi-l restitui să nu mă mai întrebaţi nimic.

— De acord, răspunse gardianul Georgescu Alexandru, înveselit şi plin de speranţe.

După ce Gafencu a parcurs toate celulele secţiei, i-a predat ghemul de sfoară gardianului.

Mare bucurie pe gardian dar şi pe noi, deţinuţii, pentru că aveam ultimele informaţii.

Gardianul Georgescu, bucuros de găsirea ghemului, mi s-a adresat în faţa lui Gafencu:

— Vezi Voinea că Gafencu m-a ajutat, în timp ce tu m-ai refuzat. Tu…

— Ştiu eu – eşti dintre cei „grei”, eşti din cei „explozivi”, eşti „periculos „.

— Domnule gardian, eu am lăsat explozibilul afară în momentul arestării.

— Mă, tu să nu crezi că eu sunt prost. Mi-a spus mie domnu „director „şi alţii la şedinţele noastre cine eşti tu. Ai vrut să fii prim-ministru.

Aceasta era încă o dovadă cum aceşti fii de ţărani naivi erau intoxicaţi cu ura împotriva fraţilor lor studenţi, falsificându-le conştiinţa în sensul că studenţii naţional-creştini sunt duşmanii clasei muncitoare.