Ce ştim despre Eugen Ţurcanu.

Eugen Ţurcanu a fost un personagiu obscur, necunoscut în lumea tineretului legionar. Nimeni nu s-a interesat de persoana lui ca să-i cunoască biografia. Interesul a crescut abia după ce s-a descoperit rolul pe care el îl juca în folosul Ocultei comuniste cu scopul distrugerii tineretului legionar. Atunci a fost prea târziu ca cineva să mai afle ceva. Lată – totuşi – ce se cunoaşte:

Eugen Ţurcanu era originar din împrejurimile Radăuţiului. L-a cunoscut bine un vecin de al său pe nume de Teodor Mitric, care era legionar (şef de „garnizoană” legionara). Acesta a încercat în anul 1940 – când Ţurcanu avea 14-15 ani – să-i facă o educaţie creştină legionară şi copilul de atunci (Eugen Ţurcanu) părea să aibă calităţi bune.

După 21 ianuarie 1941, odată cu căderea regimului naţional-legionar, acest Teodor Mitric s-a refugiat în Germania şi s-a întors abia la sfârşitul anului 1945, după încheierea „armistiţiului ostilităţilor” dintre Nicolae Petraşcu şi PCR.

Teodor Mitric a încercat din nou să stea de vorbă cu Eugen Ţurcanu -care între timp crescuse şi era flăcău – dar a fost imposibil să vorbească ceva cu dânsul. Era total câştigat de partea Partidului Comunist. Întreg viitorul şi speranţa realizării lui era numai în Partidul Comunist.

L-a lăsat în pace deoarece era în pericol ca tânărul să informeze autorităţile comuniste despre preocupările sale.

Tot Teodor Mitric povesteşte cum, spre surprinderea lui, l-a întâlnii pe Ţurcanu la închisoarea Suceava în toamna anului 1948. A încercat să stea de vorbă cu el, dar a rămas nedumerit de ce i-a fost dat să audă din gura lui Ţurcanu.,.

Teodor Mitric le-a atras atenţia camarazilor săi asupra lui Ţurcanu, cu următoarele cuvinte:”…Nu ştiu cine l-a schimbat atât de profund. Asupra lui au acţionat influenţe satanice puternice care l-au făcut neom. Este comunist până în măduva oaselor. Vreau să vă feriţi să nu cădeţi în mâinile lui că vă zdrobeşte. A devenit o fiară.… N.

Al doilea lucru sigur care se ştie despre Eugen Ţurcanu este că el a avut un unchi profesor şi director la Şcoala de meserii din Cernăuţi. Dascălul era rău atins de „filoxera „comunismului. Această rudă a lui Ţurcanu i-a infiltrat ideile comuniste în perioada 1940-1945. Tot acest profesor l-a ajutat să intre în tineretul comunist şi mai târziu în Partidul Comunist.

În anii 1945-1946, EugenŢurcanu este membru al Uniunii Tineretului Comunist şi pe baza girului unchiului său a fost trimis într-o brigadă internaţionala organizată pe teritoriul Bulgariei. Era un şantier de construcţii feroviare şi şcoală de formare a cadrelor comuniste. Li se zicea „'Udarnici”. După aceea a devenit membru al Partidului Comunist. A ocupat importanta funcţie de „şef de regională” comunistă.

Mai circula printre studenţi şi varianta că Eugen Ţurcanu ar fi urmat o şcoală de şase luni pentru studiul diplomaţiei. Alţii au susţinut că numai urma să frecventeze aceste cursuri, în realitate nu le frecventase.

Lucrul cert este că apoximativ cu şase luni înaintea marilor arestări Ţurcanu a dispărut de pe scenă. N-a ştiut nici familia nici absolut nimeni unde este. Apoi prin luna august-septembrie l948, deci la trei luni după marile arestări, a apărut în închisoarea Suceava. Dar nu ca orice fel de deţinut, ci cu un regim cu totul aparte. Avea o cameră separată împreună cu un ţăran pe nume de Badale. Acest ţăran era o persoană foarte tăcută şi harnică. Făcea oficiul de planton pe secţie, având asupra sa întreaga corvoadă.

Ţurcanu era un fel de ştab al tuturor plantoanelor. El avea cheile de la celule asupra sa, nu gardianul. Ţurcanu muta oamenii dintr-o cameră în alta după un plan al său, neştiut de nimeni. Tot el supraveghea prin vizetă pe deţinuţi şi trăgea cu urechea pe la uşi ca să ştie ce se petrece în camere. Puterea lui la închisoarea Suceava era mai mare decât a directorului.

În cei patruzeci de ani de dominaţie comunistă nu se cunoaşte incă un caz în care un deţinut să fi avut o asemenea putere sau regimul să aibă o asemenea încredere întrânsul. Ţurcanu supraveghea din umbră activitatea lui Bogdanovici. Bogdanovici era un fel de gazetă de perete.

Pe coridor, Ţurcanu făcea mereu exerciţii de gimnastică pentru a-şi fortifica musculatura.

Toate aceste lucruri s-au reluat în mintea deţinuţilor abia după ce nenorocirile au trecut. Abia atunci fiecare figură a lui Ţurcanu a primit semnificaţia şi scopul real avut în vedere…

Printre deţinuţi mai circulă şi următoarea variantă:

— Că prin anul 1946-1947 Bogdanovici sau un altul oarecare i-ar fi propus lui Ţurcanu să intre în Legiune, dar acesta a răspuns că mai trebuie să se gândească. După două-trei astfel de întâlniri, ar fi dat răspunsul prompt: Ca nu va intra şi nici nu-i va denunţa organelor de ordine cu condiţia ca numele lui să nu fie pomenit de aceştia…

Nu-i exclus să fi fost chiar aşa. Cunoscând însă antecedentele, uşor ne putem da seama că Siguranţa comunistă a fost informată de către Ţurcanu despre aceasta. Este posibil ca atunci să se fi dat startul jocului satanic.

La terminarea „reeducării” toţi cei care ar fi putut cunoaşte ceva în legătură cu Ţurcanu au fost suprimaţi.

Nimeni nu ştie cum a ajuns Ţurcanu în închisoare. Se ştie doar că a fost condamnat la 7 ani închisoare corecţională pentru omisiune de denunţ.

După revoluţie, revista „Totuşi Iubirea” a publicat un serial care nu-i altceva decât varianta Securităţii ticluită pentru istorie. Conform acestei variante Ţurcanu ar fi avut următoarele activităţi:

— S-a încadrat în „Frăţia de Cruce” a Liceului „Dragoş Vodă” din Câmpulung – Moldovenesc în anul 1940.

— La „rebeliune” i s-ar fi încredinţat o armă şi muniţie.

— S-a reactivat din nou ca frate de cruce în anul 1942.

— Până în martie 1944 ar fi fost şef de unitate de frăţiori, apoi şef de mănunchi de prieteni.

— În iarna 1944-1945, împreună cu Aurel Cramariuc şi cu Maximilian Sobolevschi ar fi înfiinţat „Organizaţia Naţional liberal – creştină”.

— Ulterior s-a înscris în UTC.

— În anul 1946 ar ti luat din nou legătura cu organizaţiile legionare, apoi s-a înscris în Partidul Comunist.

După „evanghelia securistă”, cam ăsta ar fi fost Ţurcanu.

Fac următoarea remarcă:

Pentru o astfel de activitate „fructuoasă” de două ori cu „şef” în coadă care, „colac peste pupăză”, a înşelat încrederea Partidului Comunist, reuşind să se infiltreze în funcţii importante de stat, nu era de conceput la acea oră o pedeapsă mai mică de 20-25 ani muncă silnică.

Privind în ansamblu acţiunea lui Ţurcanu şi judecând numai după scurtele informaţii sigure pe care le avem, putem trage următoarele concluzii:

1. Ţurcanu era pătruns de doctrina urii comuniste încă de la vârsta de 15-16 ani. Aceasta fiind vârsta când binele şi răul se pot imprima cel mai eficace în mintea omului.

2. Regimul i-a deschis larg cele mai mari şanse de realizare profesională şi de propulsare spre măririle comuniste. A excelat în zel întrecându-i pe toţi colaboratorii săi. Altfel n-avea cum să ajungă şef de regională.

3. Oculta i-a depistat apucăturile fanatice şi obsesia acestuia de ascensiune rapidă. Era stăpânit de un orgoliu diabolic.

4. Acţiunea lui a fost sarcină de partid cu care trebuia să intre victorios în istorie şi să-şi culeagă roadele. Avea senzaţia că este nemuritor (ca, de altfel, toţi tiranii).

5. El a fost pregătit şi satanizat în mod special. Perioada în care Oculta a procedat la satanizarea lui nu poate fi decât cele 6 luni înainte de 15 mai 1948, la care s-ar adăuga încă vreo trei luni până la apariţia în închisoare. Deci în total vreo 8-9 luni. Unde şi prin ce metode a fost instruit, asta n-o ştie nimeni din cei care au suportat supliciul „reeducării”.

6. Un lucru este cert. Cunoştea perfect cum trebuie să procedeze. N-a făcut nici o greşeală în metodele diabolice pe care le-a aplicat. Aceasta înseamnă că a fost pregătit intens de oameni cu experienţă în aplicarea acestor metode. Mai trebuie să ştim că în acel timp Stalin trăia şi stalinismul era în floare. În Rusia Sovietică, probabil, existau mulţi „ţurcani” care l-au pregătit pe acesta.

Cert este că era omul de încredere al Partidului Comunist şi a realizat cea mai secretă acţiune pe care partidul a încredinţat-o cuiva vreodată. A fost răsplătit pentru aceasta cu un glonte în ceafă. Comuniştii aşa şi-au plătit datoriile întotdeauna.

Acum voi înfăţişa o mărturie recentă, care aparţine lui VICTOR LEAHU, legionar, domiciliat în Detroit, statul Michigan, U. S. A.

Victor Leahu a fost deţinut politic în România la penitenciarul Suceava din decembrie 1948 până în septembrie 1949. Apoi prin alte închisori comuniste din România.

Mărturia am înregistrat-o cu ocazia deplasării mele la festivalul ROMFEST 1993, în U. S. A.:

— Ţurcanu Eugen avea un unchi tot cu numele de Ţurcanu, care prin anii 1942-1944 era profesor de liceu la Cernăuţi.

Eu (Victor Leahu) l-am avut profesor de fizică la Liceul Ortodox „Mitropolitul Silvestru”. Profesorul Ţurcanu mai era şi director la Şcoala de meserii din Cernăuţi.

Într-o zi m-a chemat să merg la el la şcoala de meserii. După o scurtă discuţie introductivă, mi-a propus samă înscriu în partidul clasei muncitoare, respectiv, în partidul comunist.

Eu am refuzat, motivând că am prea mult de lucru şi că îmi câştig existenţa meditând pe alţi elevi.

Profesorul Ţurcanu atâta a insistat până când i-am promis că după terminarea anului şcolar am să mai trec pe la dânsul.

Eu eram frate de cruce ş icunoşteam bine ce înseamnă comunismul. Ştiam că înseamnă alierea cu duşmanii naţiei române, trădarea ţării, a neamului şi a credinţei în Hristos…

L-am întrebat pe profesorul Ţurcanu dacă mai are şi alţi tineri elevi în atenţie pentru a se înscrie în partidul comunist. Profesorul mi-a răspuns că prin iunie-iulie 1940, când Bucovina a fost ocupată de ruşi, el s-a stabilit la Rădăuţi unde s-a ocupat de influenţarea, educarea şi instruirea tânărului său nepot Ţurcanu Eugen care avea atunci vârsta de 14-15 ani…”

Iată deci, unde este punctul de plecare al Satanei!

Gogomăniile ticluite de Securitate despre „fructuoasa activitate legionară” a lui Ţurcanu după 23 august 1944 şi până în anul 1946 nu sunt decât scorneli pe care aceşti diavoli le-au regizat şi pararegizat de zeci de ori. În tot atâtea variante, ca cel puţin una să se potrivească.

NKVD-ul a pus la cale zdrobirea tineretului legionar cu mult înainte de terminarea războiului. Metoda folosită a fost cea a DEMASCĂRILOR, metodă înscrisă pe primul loc în palmaresul serviciilor secrete comuniste. În final, toate persoanele care ştiau unde duc firele mişeliei trebuiau să dispară. Aşa a dispărut Bogdanovici, omorât de către Ţurcanu la închisoarea Piteşti. În continuare Ţurcanu a fost condamnat la moarte şi executat.

Zvonurile că Ţurcanu n-ar fi fost executat aparţin tot Securităţii. Cert este că acest Eugen Ţurcanu, această „ruşine a speciei umane”, a dispărut definitiv de pe firmament după procesul „ŢURCANIADEI” din noiembrie 1954.