Cercam tihnit o nouă poezie,

Ca să-mi continuu ciclul de la țară,

Când fantomatic prinde să transpară 

Pe manuscris o umbră viorie. 

Privesc mirat și văd din bagdadie

Cum un paiang, torcând un fir, coboară

Asemenea unui saltimbanc pe sfoară,

Treptat mărindu-și pata pe hârtie.

Ce cauți tu, o, negru musafir,

Ori te-a atras al lirei mele cântec? –

Dar el se leagănă pe albul fir:

„M-am coborât să-mi văd și eu de pântec,

Căci eu, la masă, nu consum idei –

Eu fac, nu scriu ca tine, funigei”