Se leagănă în pas agale

Un mândru car purtat de boi:

Te duc pe ne-nturnata cale

Și-s albi ca neaua amândoi. 

Iar carul tău, cât e de mare,

E-acoperit de-un lăvicer

Și munții-nalți privesc din zare

Și drumul parcă urcă-n cer 

Pe unde treci un vânt dă viață

Și-mbină felurimi de flori,

Precum ți se schimba la față

Paleta-n sute de culori.

Uimit de farmec o clipită 

De sus, păstorul legendar

Își lasă turma risipită

Privind cum trece mândrul car

Și-acum, când carul se oprește

Și plâng talăngile-n ecou,

Natura parcă retrăiește

Cel de pe urmă-al tău tablou