SCENA III
RORO, TANȚA, NINETA, LUCICA și CLEO, în costum de patinaj.
NINETA, LUCICA, CLEO
Bonjur!
CLEO
Frumos vă șade! Vă țineți de cuvînt!…
TANȚA
Nu-i vina noastră, Cleo…
LUCICA
Păcat!
NINETA
Era o gheață
Curată ca oglinda, mai limpede la față
Decît obrazul doamnei Gubin, de obicei…
Încremenise apa cuprinsă de polei,
Așa de străvezie, că-n loc stai rușinată
Văzîndu-te în luciul oglindei dedublată…
RORO
Risca deci să te piardă un mic pas olandez?
NINETA
Noroc c-o bură fină ca pudra de orez
Ningea, și-atuncea fața strălucitoarei sticle…
RORO
(ridicînd capul)
Ca lacul Yosemity a Veronicăi Micle
S-a tulburat deodată… Și-apoi?…
(Privind-o malițios)
Era și Tity…
CLEO, TANȚA și LUCICA (rizind)
Cometa!
NINETA Da, Cometa!
TANȚA
Te tulburi, Yosemity
LUCICA Te-ntuneci, lac-oglindă?
RORO
Deloc! Nu pot să-l sufăr
CLEO
Serios vorbești?
RORO
E anost ca un șerbet de nufăr
LUCICA
Ei, asta nu!
CLEO Firește că nu!
TANȚA
Eu îl ador
CLEO, LUCICA, NINETA (în cor)
Și eu!
RORO (cu dispreț simulat)
Fiind aceasta părerea tuturor,
Permiteți-mi, ilustră majoritate, mie
Să mă înscriu în contra…
TOATE
(în cor)
Aceasta-i infamie!
LUCICA
E adorabil Tity…
TANȚA
E elegant, distins…
CLEO
E zvelt ca un Adonis…
TANȚA
O, da!
RORO
(ironic)
Prea v-ați aprins!
NINETA
Oriunde-apare dînsul, aduce veselie…
LUCICA
Mișcările lui toate sunt o euritmie…
Și glasul lui…
CLEO
E dulce…
NINETA
Te farmecă, te fură…
LUCICA
Și parc-aceeași vorbă ce-o spune altă gură
Alt înțeles îmbracă cînd gura lui o spune…
CLEO
Da, orice face dînsul îl prinde de minune!
RORO
(lăsînd broderia)
Nici vorbă! Lucrul ăsta l-am auzit și an!
Eroul era altul… Un trubadur sărman…
Un palid AhasvErus, un rătăcit din drum,
un bard căzut din lună, supt braț cu un volum,
Volumul lui de versuri, umplut ca un herbari
Cu mîndre flori presate… Dar nu avea nici lari,
ici unde să și-i ție în casa lui umilă…
Nu se-ntrebase nimeni de starea lui civilă…
Era pe-atunci în vogă cum e-astăzi violetul!
Și-acuma… cine știe pe unde-o fi poetul!
TANȚA
Cum poți să pui pe Tity în cumpănă c-un tont!
RORO
Da, astăzi Tity crește măreț la orizont!
S-a dus cîntînd poetul un biet epitalam,
Și cartea lui pe care odată o citeam
Cu-atîta drag, pe margini scriind duioase note,
A prefăcut-o Tanța de mult în papiliote!
(Fetele rîd.)
TANȚA
(indignată)
Roro!… Cum inventează?!…
RORO
De ce te-ai supărat?
E-o cinste să ai părul în versuri ondulat!
De fiece șuviță s-atîrne o poemă:
Ici un gazel șagalnic, dincoace-un triolet,
O-ntreag arhitectură clădită de-un poet,
Se poate-o mai frumoasă și scumpă diademă?
TANȚA (în culmea indignării)
Ce rîdeți?…
RORO
Cum te superi și tu de toate cele!
Tu nu-nțelegi că risu-i ca scumpele dantele
Ce-nveselesc o haină?…
TANȚA
(enervată)
Ei, lasă-mă în pace!
CLEO
Iar se pornește sfada…
LUCICA
(cu un aer grav)
Tăcere!
NINETA (bate din palme)
Știi că-mi place
RORO
Așa s-a-nchis ședința și-acum o săptămînă!
LUCICA
La ordine!
CLEO
(punînd mîna pe un clopoțel)
Ajunge! Discuția s-amînă!
