SCENA IV
ACELEAȘI, TITY TITY
(întrînd, aude ultimele cuvinte și, stînd în prag, strigă) Eu cer cuvîntul!
TOATE
(afară de RORO care-și pleacă capul pe broderie și se face că lucrează)
Tity! Cometa e-ntre noi!
TITY (înaintînd)
Cometa totdeauna vestește un război!
(Toate fetele, afară de RORO, care stă la locul ei, îl înconjoară.)
CLEO
De unde vii, Cometă?
LUCICA
Din care regiuni? TITY
Din regiuni polare… și-am să vă spun minuni! Dar, mai întîi, permiteți…
(Plecînd un genunchi în fața lui RORO, care se face că lucrează înainte)
Sînt preasupusul paj Al majestății-voastre…
(RORO se uită la el ironic.)
N-ați fost la patinaj… (RORO tace.)
Nu vreți să rupeți gheața?..
Tăceți? Brruh! Ce aisberg! (Se scoală scuturîndu-se ca de frig.
TANȚA îi ține calea,
rîzînd.)
TANȚA
Amabilă primire!…
TITY
Lăsați-mă s-alerg! O, de-aș avea patine!… One horse! One horse!
O, vai!
Ca Richard un imperiu aș da acum — pe-un ceai!
TANȚA (arătîndu-i samovarul)
Vin, samovarul cîntă…
TITY
(cu mîinile întinse spre samovar)
Salut! O, samovar!
La tine e căldură…
(Arătînd pe RORO)
Acolo-i frig polar! (Se întoarce iar spre samovar)
De ai ceva pe suflet, tu murmuri cel puțin,
Ți-arăți nemulțumirea cînd toanele îți vin,
Pufnești cînd atmosfera te-apasă, protestezi
Cu grave borborigme; arunci scîntei, fumezi;
Cînd ești duios, cînd vesel, cînd mut, cînd guraliv…
Oricum ai fi, tu însă ești comunicativ!
(Fetele rîd, afară de RORO; TANȚA îi toarnă și-i servește
ceaiul.)
TANȚA
Ți-ai meritat paharul…
LUCICA
A fost splendid cupletul!… TITY
(se duce la RORO și-i oferă paharul) Îmi pun în el nădejdea să-mi fie interpretul….
RORO
(respingîndu-l cu ochii la cer) O, treacă de la mine, stăpîne, acest pahar!
TITY
Odată cu nădejdea am pus destul zahar:
Nu ți-l servesc cu fiere…
RORO
Nu suntem pe Golgota! TITY
De-acord, o, majestate!
RORO (cu dispreț)
Cu Almanahul Gotha N-am nici o legătură; nu port pe cap coroană…
În schimb am pentru anoști mîndria suverană…
TITY
Olimpică aproape…
RORO
Ce glume de prost gust! TITY
(bînd ceaiul, face o reverență)
Mă-nchin umil în fața disprețului august!
Și totuși dați-mi voie să nu renunț la glumă…
Căci glumele-s asemeni baloanelor de spumă
Ce-adună curcubeie în viața lor de-o clipă
înveselind copiii — și-apoi cad în risipă…
RORO
(îmblînzită)
Ca pe-un copil atuncea dorești să te ascult?
TITY
(cu melancolie prefăcută, dă din cap)
Nu… nu mai am tutore… eu sunt major de mult!
CLEO
Ai fost foarte precoce…
TOATE
(afară de RORO)
O, da!
TITY
Nu-s mai deștept
Și nici mai prost ca altul, dar am licența-n Drept,
Pașportul ce deschide oricare barieră…
A răposat în mine un om de carieră,
Căci n-avea aptitudini să doarmă la birou.
Am moștenit, se vede, un suflet de erou
Și vaste patrimonii cu dînsul deodată…
Sunt deci o excelentă partidă pentr-o fată!
RORO
Modest erou!
(Fetele rîd.)
TITY
Desigur! Modest de mic copil!
Îmi dați voie s-adaug și-acest mic codicil!
LUCICA
Atunci din modestie se vede c-ai rămas
Stingher ca o cometă pînă acum…
Hélas!
tanța
De ce oftezi?…
(TITY tace.)
cleo
Răspunde!
TITY
De ce? Vreți să vă spun
Atunci face-vă-ți roată!…
(Fetele, afară de RORO, se strîng în jurul lui.)
Sînt un sărman nebun TOATE
O știm!… Poveste veche!…
(Răzgîndindu-se, brusc)
Nu… nu mai spun, căci astăzi prea sunt
sentimental
(Se ridică să plece.)
Nu te lăsăm… Hai spune…
TITY
(se oprește grav în mijlocul scenei)
Tăcere în salon!.. Prin gura mea vorbește acum Flammarion!
TITY
(continuînd pe același ton)
Aveam un ideal…
FETELE
(afară de RORO)
Gentil auditoriu! Dincolo de lumină,
De-această uriașă și veche pelerină,
Tăiată din cuponul întinderii albastre,
Cum zic, mai sus de soare, de cuiul lumii noastre,
De care-atîrn-această străveche pelerină…
RORO
(întrerupînd)
Imagina-i greșită!…
TITY
Mă rog, ce-s eu de vină?
Să zicem că-i greșită… și trecem mai departe…
Din bezna fără margini cu încăperi deșarte,
Acolo unde-i noaptea opacă și concretă,
În negrul haos unde nu ochi, dar nici lunetă
N-a fost în stare încă s-arunce o privire,
în locu-acela virgin de orice clevetire,
Incognito ca regii, dar făr-agenți secreți,
Aproape anonimă, cum sunt unii poeți
Ce n-au avut norocul să afle-un editor,
Nici doamne patronese — un biet punct călător,
Inexistent în spațiul obscur, deși există,
Se-nscrie dintr-o dată pe-a oaspeților listă
Rupînd monotonia sistemului solar…
Senzația-i enormă… „Ce-i monstru-acest bizar?”
Se-ntreabă cu mirare planetele și sorii…
Se umple universul de știri contradictorii;
Din Jupiter în Marte, din Marte-n Jupiter
E-un schimb de telegrame cifrate, care cer
În cea mai mare taină amănunțit raport:
Ce-i cu suspectu-acesta ce n-are pașaport?
Ce-i corpul ăsta straniu în rochie gazoasă?
A cui e oare-această reclamă luminoasă?
Și-ndreaptă astronomii lunetele din turn
Și pîn‘ și Ugolinul, ignobilul Saturn,
Își tulbură plăcerea digestiei lui grele
Pîndind cu bănuială prin vastele-i inele,
Pe cînd cometa crește pe cer, și-n zbor nebun
Cu mîndra-i coadă-ncearcă efecte de păun!…
TANȚA
Cometa era dară, cum văd…
TITY
Bine-nțeles!
NINETA
o, ce n-aș da ca dînsa să am atît succes!
TITY
Succesu-i foarte lesne de repurtat.
NINETA
Ei, cum?
TITY
O rochie gazoasă și fină ca de fum
Și părul dat pe spate ca simplă garnitură…
TOATE
(afară de RORO)
O! O!
TITY
Vă cer iertare!
LUCICA
Intreci orice măsură!
TITY
De ce mă întrerupeți?!… Tăcere în salon!
Prin gura mea vorbește din nou…
TOATE
(afară de RORO)
Flammarion!
TITY
Flammarion, firește… Dar unde am rămas?
A… da! Cometa noastră acum din ceas în ceas
Tot mai impetuoasă s-avintă și desfide.
Poftită-i pretutindeni… i se ofer partide,
Se luptă între ele planetele rivale,
Se-ntrec în politețe, fac jertfe colosale,
Și-aprind ca niciodată imensele lor faruri,
I se trimit misive de dragoste și daruri,
Saturn devine tandru, Mercur stă trist deoparte.
Scăpărătoare, Venus se uită crunt la Marte,
Pleiadele-i fac semne cu blîndele lor focuri,
Tot ceru-i numai baluri, serate, Five-o’ clock-uri,
Dar ea, ca o mireasă, își flutură beteala
Și trece înainte… Și-acuma triumfala
Și mult sărbătorita persoană vagabondă
Dispare, ca în urmă s-apară și mai blondă,
În alt sistem, departe, dar nu stă nicăirea
Și ori pe unde trece își scrie amintirea
Zvîrlind în întuneric un pumn de stele-albastre;
Apare și dispare din sfera lumii noastre,
Ca iarăși să revie, pîn‘ ce-ntr-o zi, distrată
De-o nostalgie vagă, de-un gînd obscur, deodată
Ajunge față-n față cu Febus Apolon…
TANȚA
Cu cine are-onoarea?…
TITY
Tăcere în salon!
NINETA
Ei, prea devii didactic!
TITY
Mă rog, așa sunt eu!
Un clasic! Și de-aceea, vedeți, îmi vine greu
Să-i zic soarelui soare, cînd e așa sublim
Acest plin de-armonie și vechi pseudonim!
O, dătător de viață, o, Febus Apolon!
RORO
Povestea cu cometa devine foileton!
Atunci… pe mîini urmarea…
(Se scoală să plece.)
TOATE (afară de RORO)
Ba nu!… Acuma vrem!…
LUCICA
Înșir’te mărgărite!
CLEO
Desfășură-te ghem,
Că noi tăcem de-acuma… TITY
Gentil auditor! Priviți!
Urc iar spirala sus, în observator:
Cum vă spuneam, cometa, în goana ei, deodată,
De-un ochi imens de aur se simte fascinată,
Falenă
Atrasă spre lumină de-o tainică putere…
Se uită lung în urmă, s-ar înturna din cale,
Încearcă să reziste atracției fatale,
Rotește, tot rotește, aproape, mai aproape,
Întinde înc-o dată aripile să scape
De ochiul care-o cheamă imperios spre moarte,
Dar nu mai e scăpare de-acum în nici o parte;
Un jar cumplit o arde, și pleata ei bălaie
Acum e-un nimb de flăcări, un caier de văpaie,
Și vagabonda asta cu-atîta fantezie,
Ce n-a putut să lege nici o tovărășie,
Ce cocheta cu toate imensele planete,
Ce nu știa pe lume nimica să regrete, învinsă, umilită, nemaiputînd să zboare,
Vertiginos s-aruncă și se destramă-n soare!…
Atîta tot?…
LUCICA
Pe urmă?…
TITY
Ce, nu-i destul, mă rog
Am început c-o glumă și-nchei c-un necrolog!
NINETA
Și care e morala?
TITY
Morala?
(Melancolic)
Cine știe! (Se uită la ceas)
În orice caz pe astăzi destulă poezie!
Am zăbovit prin spațiu destul…
Mă duc.
LUCICA
NINETA
Cum? Pleci?.
Nu ne conduci?…
TITY
Sunt gata!
LUCICA (către NINETA și CLEO)
Plecăm cu Tity, deci (Se ridică toate trei, gata de plecare.)
NINETA
La revedere, Tanța…
A!… Dar uitam… Roro,
Veniți la balul doamnei Gubin?…
RORO
N-am încotro…
TANȚA
Ba da… cu siguranță…
TITY
Atunci voi fi și eu! NINETA
La drum dar cu Cometa!… (Se-ntoarce către TITY)
Să mergem, domnul meu! (Îi oferă brațul.)
TOATE TREI
La revedere, Tanță… Roro…
TANȚA, RORO
La revedere! (Dau să plece.)
NINETA
Hai…
TITY
(se oprește)
Merg… dar pun condiții: să mergeți în tăcere,
Să nu v-aud pe stradă nici în surdină glasul,
Să nu priviți la nimeni, decît la mine… Pasul
Scandat ca mersul sigur al versului spondeu…
(Le arată.)
Așa… Primiți?…
CELE TREI Desigur!
TITY
Și-n urmă fiecare Primiți drept răsplătire să-mi dați o sărutare?… (Rîd, toate, protestînd.)
LUCICA
Deschide-atuncea marșul, ilustră călăuză!
(TANȚA le conduce spre ușă;
TITY, cînd să plece, lasă brațul
NINETEI și se-ntoarce brusc la RORO, care rămăsese la locul ei.)
TITY
(către NINETA)
Pardon!
(Aleargă spre RORO, plecînd un genunchi la pămînt)
O, dulce Rebus, cer umilită scuză!… Uitam să-mi iau adio…
RORO
Îl iei pe totdeauna?
NINETA, LUCICA, CLEO (în fundul scenei)
Ei, haide… vii odată?…
TITY
(întorcîndu-se către ele)
Stați, că nu dă furtuna (Răspunzînd lui RORO)
Cînd reapare iarăși, Cometa parcă știe?
RORO
Permiteți o-ntrebare: e-o autobiografie Povestea de-adineaori?
TITY Și dac-ar fi?… RORO
Aș cere…
(ezită)
Aș cere comentarii, știind că fac plăcere…
TITY
Cui?
RORO
Vrei să știi anume, cu orice preț?…
TITY
Da!
RORO
(fixîndu-l)
Tanții
TITY
Nu mai arunc nimica în talerul balanții…
LUCICA
(în fund)
Da’ vii odată?…
TITY Gata!…
RORO
(către TITY)
La revedere, clar. Desigur te reclamă un alt sistem solar…
TITY
De ce așa de sigur?…
FETELE (în fund)
Ei, noi plecăm! (Ies cu zgomot, conduse de TANȚA.)
TITY (se-nclină)
Rămîn
Al majestății-voastre admirator și-amîn Răspunsul la-ntrebare…
TANȚA (intrînd)
Ce întrebare?…
TITY (ca surprins)
Plec…
M-așteaptă caravana… Înc-un salamalec!
(Se-nclină și fuge.)
