SCENA II
TANȚA, TITY. RORO, COLUM
TANȚA
(amenințîndu-l peste umăr, cu evantaliul)
Galant ești astă-seară!
TITY
(aplecându-se din nou)
Și brațul…
TANȚA (retrăgînd brațul)
Nu… nici brațul…
TITY (același joc)
Nici mîna?…
TANȚA
Nici o mînă
Doar degetele numai, dar… Între noi rămînă!
RORO (din prag)
Discreție garantată!
TANȚA
(întorcîndu-se jenată) A, bardul!
TITY
He! Colum!
Cînd ai căzut din lună? Parc-ai mai prins volum.
COLUM
Eu voi fi prins, se poate; dar nu știu editorul…
RORO
(întinzînd brațul lui COLUM)
Continuați duetul… Revendic autorul!
(Se-ntoarce șagalnic, făcându-se că pleacă.)
TANȚA
(căutînd să fie amabilă, către COLUM) Dar unde-ați fost?
COLUM La țară.
TITY
Ei, asta-i! În Olimp!
TANȚA
V-ați recules, desigur; lipsiți de-atîta timp…
TITY
Poeții nu-și dau seama de timp… Ei sunt eterni.
COLUM (cu o umbră de tristețe) Sînt paseri care pleacă de frigul asprei ierni,
Și noi suntem ca ele, instinctul nu ne-nșală
Și pribegim îndată ce presimțim răceală…
TANȚA Din partea cui răceală?
TITY
Te-nșeli. Un dric, poete, N-ar fi putut să ducă grămada de regrete
Ce le-ai lăsat în urmă…
COLUM (cu un fior)
Funebru e amicul!
RORO (către TITY)
Pe urma dumitale cînd să trimitem dricul?
Eu nu-s grăbit ca domnul, și-orice temperatură
În jurul meu veți face: răceală sau căldură,
Le-oi îndura eroic…
RORO
De asta nu mă mir:
Te știm cum te sacrifici…
COLUM (către TANȚA)
Asemenea martir
Mi-ar fi plăcut și mie să fiu, și-aș fi rămas.
Eu, pentru o zîmbire…
TITY
Cu zeii din Parnas
Te-ai fi luat de peplum
COLUM
(cu un ton glumeț)
Nu te lega de zei? Că zeii se răzbună…
Eu mi-i cinstesc pe-ai mei…
TITY
(cu o compătimire comică)
Sărmanul idolatru!
COLUM
Slujește fiecare
Un cult pe lumea asta și îi înalț-altare,
Îi trebuie un idol la care se se-nchine
Și căruia el însuși îi dă puteri divine…
El e stăpîn și poate să-l darme cînd voiește,
Căci el i-a dat viață…
Un idol nu trăiește
Decît atunci cînd jertfa pe-altarul lui mai arde…
De-aceea nu-ți dau voie…
TITY
Așa! Ei bravo, barde!
Revolta-i legitimă…
COLUM
Ei, domnule Rosnov,
În viață pentru unii e cald ca-ntr-un alcov
În care îndulcită pătrunde-orice lumină;
Covoarele-n odaie aștern ca o surdină
Pe zgomotele aspre ce vin pînă la dînsul…
TITY
Destul, maestre dragă, c-o să ne-apuce plînsul!
TANȚA
Tot elegiac, ca-n vremuri…
RORO
Urmează pentru mine!
TITY
(scoate batista)
Să plîngem mai departe!
Un tour de vals mai bine… (TITY gata să accepte; în timpul acesta muzica încetează. DOAMNA GUBIN și invitații intră în scenă.)
