SCENA III
ACEIAȘI, DOAMNA GUBIN, DOAMNA MIREA, LUCICA,
CLEO, NINETA. SCULPTORUL PRALEA, HALS, RUDI,
(cătră COLUM)
TANȚA
invitați.
PRALEA
Splendid arcuș!
HALS Diabolic! NINETA
Serafic! RUDI
Sarasate!
HALS
Un Wasserfall
TITY
(către grupul din față) Urcat e diapazonul!
DOAMNA GUBIN Frumos!
DOAMNA MIREA
Aici stați voi?
TITY (arătînd pe COLUM)
A renviat poetul!
LUCICA Să-l auzim și noi!
NINETA
Cînd ai sosit divine?
CLEO Visez?…
Ce vă mirați?
La noi întotdeauna artiștii consacrați Sînt musafirii casei…
COLUM (înclînându-se)
Prea multă cinste, doamnă!
DOAMNA GUBIN
Nu… nu… noi știm prea bine talentul ce însamnă…
Și sîntem foarte mîndri!…
Pe cînd trăia Gubin, Alecsandri, sărmanul…
Ce de-amintiri îmi vin.
Colea-și trăgea fotoliul… și cîte nostimade
Nu ne spunea… Vai, Doamne, ce suflet cumsecade!
TITY
Să-i trecem dar fotoliul… Nu te jena, Colum!
COLUM
Mi-ar prinde poate bine după atîta drum…
TITY
Așază-te atuncea…
RORO
(către DOAMNA MIREA)
Ah! E incorigibil!
TITY (către COLUM)
Ia loc și te declară de-acum inamovibil!…
DOAMNA MIREA
Pan’ nu și-o spune Tity sentința lui, se poate?
Mă rog, ce-nșeamnă asta să rîzi mereu de toate?…
Ei, lasă-l, că nu strică cu gluma nimănui…
Gubin al meu, sărmanul, era la vîrsta lui
Aidoma ca dînsul…
TITY
O, doamnă,-s încîntat
Că aducea cu mine ilustrul răposat!…
RUDI
C-o mică diferență: era un om cuminte…
HALS
Ha! Ha!
PRALEA
Ai! a pățit-o jonglerul de cuvinte…
TANȚA
Lăsați Cometa-n pace!
HALS
Mă rog, care cometă?
(Fetele rîd cu înțeles.)
PRALEA
(cu mirare)
Cum n-ați văzut-o încă? Ciudat! Dar nu-i gazetă
Să nu-i fi dat portretul…
FETELE
(cu mirare)
Care portret?
PRALEA
Ce fel?
N-ați auzit de noua cometă Baladei?
CLEO
Cum? Baladei îi zice?…
RORO
(către TITY)
Ce! ai un concurent?
TITY
(grav)
Un interim pe care îl las pe firmament,
Cînd mă cobor în lume…
DOAMNA MIREA
(către PRALEA)
Și cum e?…
PRALEA
O splendoare!
Dar numai cătră ziuă, tîrziu de tot, apare
Cînd e senin…
NINETA
Ei, asta-i! Noi o vedem și-acum!
(Fetele rîd.)
PRALEA
(se uită, mirat, în toate părțile)
Unde-o vedeți?
LUCICA
Aici!
(Haz mare.)
PRALEA
Tu o zărești, Colum?
COLUM
(distrat)
Eu?… Nu…
PRALEA
(întrebător, către HALS)
HALS
Nici eu, firește…
PRALEA
(către TITY)
Atunci… dar dumneata?
TITY
O văd și nu…
PRALEA
Dar unde?
LUCICA
Ei, las’… N-o mai căta…
CLEO
(cu mirare, luînd traducerea Iliadei de pe masă)
Un nou volum?…
NINETA
Al cui e?…
TITY
(luînd volumul din mîna lui CLEO și uitîndu-se la copertă)
Cunoști pe delicvent?
PRALEA
(uitîndu-se peste umărul lui TITY)
Recidivist…
LUCICA
Maestre, îl știi?
TANȚA
COLUM
Respins de Academie în unanimitate!
(Răsfoind, volumul)
Sărmane hexametre așa pios lucrate!
Nemuritorii noștri adună pergamente,
Ei nu vor să trăiască în vremile prezente,
Țin să s-asimileze cu vechile carboave,
Le place atmosfera de mucede hrisoave
Și-au devenit chirilici ca Biblia Scheiană…
Fotoliul academic e pentru ei o strană
În care dorm în pace un somn matusalemic…
Sînt ingineri, istorici, cîte-un poet anemic,
Ce-asistă la ședință ca într-un sanatoriu…
Din cînd în cînd un doctor tușește un memoriu,
Sporind cu un infoliu celebrele Anale…
Din cînd în cînd s-aude cîte-un aeternum vale,
Spre-a da o dezmințire, căci foarte-adeseori
Mor și-academicienii, deși-s nemuritori!
Tăcere-n necropolă, și alt postum ia strana
Aceluia ce-și mută fotoliu în Nirvana…
Dar dacă mai există sau nu literatura,
Și dacă arii nouă mai cîntă zeul Pan,
Ei ce-au pierdut de-a pururi contactul cu natura
Nici nu voiesc să știe… stau după paravan,
Se-mbracă în giubele de pergamente vechi
Și cu peceți și-astupă augustele urechi
Spre-a nu-i lovi — oroare! — cumva curentul nou…
CLEO
Dar sînt atîtea premii?…
Are talent?
COLUM
Da. Dar de-așa cadou Nu-s vrednici literații…
Sînt premii, un nămol…
De pildă, anul ăsta, stațiunea Tekirghiol A fost încoronată…
TITY (compătimitor)
Aveți dreptate voi!
Poftim! s-arunci un premiu într-un așa noroi!
RUDI
Se spune că e muncă în opul premiat…
COLUM
(ridicînd cartea)
O fi! Dar asta nu e? Homer reînviat
Prin truda și voința unui benedictin…
Ce stăruință trebui și ce amarnic chin
Spre a călca pe urma lăsată de-un gigant,
S-a întrebat el oare. maturul corp savant?
PRALEA
De noi, sculptorii,-i bine. Noi nici nu vrem să-i știm P
e ei ori alți macabri clienți de țintirim.
Tot dintr-un lut îi facem…
Păcat că mor cam rar…
La mine plastilina stă gata-n buzunar…
DOAMNA GUBIN
Dar răi sînt azi artiștii! Sărmanu-Alecsandri…
Ce suflet cumsecade…
PRALEA
(către COLUM)
Ca noi, cînd om muri… (Muzica reîncepe zgomotos.)
HALS (către RORO)
Întîiul vals, mein Fräulein?
RORO
O nu… vă mulțămesc. HALS
De ce?…
TANȚA
Nu-i place valsul…
HALS
Se poate?… Nu-i firesc,
La noi în dulcea țară cu Dunărea albastră,
So eine schöne Nixe,
cum sînteți dumneavoastră.
Tresare cînd aude acordul unui vals,
Și nu mai are-astîmpăr…
RORO
O fi, domnule Hals!
HALS
Da, da…
În viața noastră nici nu aveți idee
Ce loc ocupă valsul…
La noi toate se-ncheie
C-un tour de vals…
Da, valsul! Eu îl ador, duduie!
Atîta frenezie nici într-un cîntec nu e,
Oricît de plin de viață ți s-ar părea aceia…
La Capri, La Sorrento se joacă tarantella (mimează)
În sunet de tambure…
O manola-n Sevilla Bătînd din castagnete danțează seguidilla…
TITY
(imitîndu-l)
Ollè!
HALS
Cu-aprinsul ceardaș se laudă maghiarii…
Dar nici un danț nu curge în ritmul unei arii
Mai legănat ca valsul…
Nici valul mîndrei mări
Pe dune nu descrie mai sprintene mișcări,
Nici adierea serii n-alunecă mai lin
Pe lanurile-ntinse… Da, valsul e divin!
Da, orișice mi-ați spune, nu-i nici o melodie
Așa de fermecată…
CLEO
Destulă teorie! La ce să pierdem vremea?… N-auzi, ne cheamă
Strauss…
HALS
Da,-l recunosc, mein Fräulein, divinul Fledermaus! (Îi oferă brațul și deschide valsul.)
LUCICA
Să mergem! (Pornește cu RUDI.)
COLUM (cătră TANȚA)
Domnișoară…
NINETA
(cătră RORO)
Nu vii?
RORO
Merçi, Ninetă!
TITY
(în treacăt)
Ce-aștepți, domnule Pralea, iar cauți vreo cometă?… (Către RORO, oferindu-i brațul)
Pot fi mai în favoare ca neamțul guraliv? Permiteți, domnișoară?
RORO
(respingîndu-l cu un gest)
Merçi de portativ! (TITY iese cu tot grupul, afară de RORO.)
