SCENA VII
ACEIAȘI, TANȚA, CLEO, LUCICA, COLUM, PRALEA,
RUDI și HALS conducînd cotilionul.
TANȚA
Ce face?…
TITY
(încurcat)
Spuneam…
RORO
(tăindu-i vorba și rîzînd)
Că un nebun Avea în loc de suflet o prismă de cristal,
Ce nu-l lăsa să doarmă…
Un caz puțin banal,
Precum vedeți…
LUCICA Sărmanul! COLUM
Interesant pacient!
RORO (fixînd pe TITY)
Vă-nchipuiți tortură?!
La fiece moment
Să simți că-ti joacă-n suflet, răsfrînt de șapte ori,
Un spectru! Și ce spectru!
Un spectru de colori!
Să-ți fie bietul suflet pestriț ca o paletă…
S-o vezi așa, de pildă, pe Tanța violetă,
Și indigo, și-albastră și verde, străvezie,
Și galbenă pe urmă — apoi portocalie
Și roșie, în fine…
TANȚA (roșie)
Și pentru ce chiar eu
Din toată adunarea…
RORO (către TITY)
Răspundeți, domnul meu?… TANȚA
Tot eu!… De ce nu Cleo, Nineta sau Lucica?
E-o veșnică manie…
Nu mai pricep nimica…
Ce legătură este între acel nebun
Și mine? E vreuna? Atunci?…
RORO
Tot eu să spun?…
TITY
Pardon, eu sunt nebunul…
RORO
(prinzîndu-se în cotilion)
Hai să-l legăm atunci!
Degrabă strîngeți lanțul!
TOȚI
(făcîndu-se roată in jurul lui TITY)
Da, lanțul!
RORO
Mai arunci
De-acuma invective?
HALS
(conducînd cu emfază)
La dreapta toți acum!
COLUM
La stînga! Strîngeți cercul!
CLEO
Așa!
TITY
(cu brațele încrucișate)
Și tu, Colum?!
COLUM
Desigur!
NINETA
Să nu fugă!
RORO
Să nu-l lăsăm, Ninetă! CLEO
Rotiți acum!
PRALEA Mai iute! TANȚA
Sărmana mea cometă!
RORO
(luînd cocarde de la HALS)
Vreo două-trei cocarde?
(I le aruncă, TITY le prinde din zbor.)
RORO
Sau poate-o banderolă? (Îi flutură o banderolă pe dinainte.)
TITY (umilit)
Destul de-acum! Iertare…
HALS (comandind))
Atuncea: farandolă! La dreapta! Rupeți cercul!
(Cercul se desface și toți trec, înclinîndu-se pe dinaintea lui TITY.)
RUDI
‘Nainte! Rămas bun! RORO
Bromură de potasă, simpatice nebun!
CLEO
Păzește-ți bine prisma!
LUCICA
Acuma cum ne vezi?
Albastre, violete?…
TANȚA
Rămîi?… Nu ne urmezi?…
HALS
(comandînd)
Coloană înainte!
RORO
(schițînd un gest de adio)
Cred că ne-am înțeles!
(Dispare farandola pe ușa din dreapta.)
TITY
(rămas singur, privește melancolic la cocardele din mînă.
și aninîndu-le la piept)
Da — două-trei cocarde… cu atîta m-am ales!
Cortina
